Această pagină este dedicată celor mai mici dintre cititori.
Ne bucurăm că aţi ales să vizitaţi acest blog ortodox, de aceea, drept recompensă, prentru voi, avem o suită de povestiri religioase, concursuri pe teme biblice, recompensate şi prin premii, teme actuale şi de interes.
SPICUIRI DIN CONCURS:
-povestire biblică a …
-concurs cu premii
-întrebări de la voi, care vor primi raspuns atât de la noi, cât şi din partea unor educatori ce lucrează cu copii şi a unor părinţi, despre:
· cum trebuie să vă comportaţi în societate pentru a fi buni creştini, la şcoală, acasă, pe stradă, cu prietenii, părinţii şi persoanele mai în vârstă
· ce doriţi să găsiţi pe pagina voastră
Puteţi trimite şi voi gânduri, relatări, povestiri cu caracter biblic sau religios destinate tuturor celor ce accesează acest blog.
Imagini preluate din revista "Biserica din sufletul copilului" - postate cu acordul Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.
Imagini preluate din revista "Biserica din sufletul copilului" - postate cu acordul Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.
Cum să ne susţinem copii?
Muntean Camelia - loc. Sebeș Alba/AB
Sunt mame care spun că îşi susţin copiii în tot ceea ce vor să facă. De exemplu dacă vor să se facă manechine sau cântăreţe, etc. ele le vor susţine în toate să ajungă ceea ce-şi doresc. Alte mame în schimb le interzic orice dorinţă pentru a-i face aşa cum vor ele.
Se ştie că extremele nu sunt bune şi atunci se pune problema când să-i susţinem şi când să nu-i susţinem. Cel mai bine putem învăţa din Scriptură şi pentru asta ne vom uita la două situaţii.
Matei cap 20,20-23 “Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”
Din situaţia aceasta vedem că mama fiilor lui Zevedeu era împreună cu fiii ei şi e bun lucru ca şi mama şi copiii să fie împreună cu Hristos. În Marcu cap 10 ni se spune că cei doi fii au mers la Domnul Hristos să-i ceară ceva pentru ei iar Matei ne spune că mama lor i-a cerut Domnului Hristos acelaşi lucru pentru ei. Asta înseamnă că mama lor îi susţinea în tot ceea ce vroiau ei să facă. Şi ce le răspunde Domnul? “Nu ştiţi ce cereţi.” Adică nu cereţi bine, vezi care e locul tău şi pentru ce te-a făcut pe tine Dumnezeu şi nu dori să fii altcineva sau altceva. Domnul Hristos le refuză cererea fiilor lui Zevedeu chiar şi la insistenţele mamei lor.
Ce putem învăţa noi de aici? Nu e bine să-i susţinem în orice lucru ci să-i ajutăm să vadă locul şi lucrul pentru care i-a făcut Dumnezeu întrucât părinţii prin vârstă şi experienţă sunt mai înţelepţi decât copiii. Se puteau supăra fiii lui Zevedeu pe mama lor dacă nu-i susţinea? Da, dar răspunsul Domnului era acelaşi indiferent dacă mama lor îi susţinea sau nu. Şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să te superi pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu te poţi supăra? Da, dar cine are de pierdut tu sau Dumnezeu?
Un alt exemplu din Scriptură la care vreau să ne oprim e cu femeia cananeiancă din Evanghelia lui Matei cap 15. Femeia asta vine singură la Domnul Hristos, fără fiica ei, şi-i cere ca să-i vindece fiica deoarece e îndrăcită. Pe deasupra ea nu provine din poporul ales a lui Dumnezeu ci dintr-o ţară păgână. Nu ni se spune ce făcea fata ei de o considera îndrăcită. Vecinii ei probabil o considerau normală mai ales că nu credeau în Dumnezeu şi vedeau în comportamentul ei ceva normal cum vedeau şi la alţii din jur şi probabil mai era şi la modă. Dar vedem că femeia asta nu era cu fata ei şi n-o susţinea în ceea ce făcea. Şi dacă n-o putea aduce la Domnul Hristos, ş-a dus singură să ceară ajutor pentru fata ei care n-o mai asculta.
Ce învăţăm de aici? Femeia asta nu-şi susţinea fata în tot ceea ce făcea, nu era după moda lumii şi nici nu vroia ca fata ei să fie aşa cum credea ea că nu i-a cerut Domnului Hristos să facă ceva ca fata ei să asculte de ea ci i-a cerut să o vindece nu numai la trup dar şi la minte şi inimă. Dacă mama asta ar fi mers după fata ei şi ar fi susţinut-o în tot ceea ce făcea şi cu bune şi cu nebune, îşi mai vedea fata vindecată? Nu pentru că pe drumul ăla nu se putea deoarece tu nu ai puterea Domnului Hristos să scoţi demoni. Soluţia este să mergi tu la Domnul Hristos cum a făcut femeia asta.
Dacă copilul tău vrea un lucru rău, tu nu căuta să-l susţi pe motiv ca să nu plângă că nu îi eşti alături că vei plânge după aceea. Să îi fii alături înseamnă să te ţii de Dumnezeu căutând voia Lui, nu a ta sau a altcuiva şi să-l ajuţi şi pe el să caute voia lui Dumnezeu şi s-o împlinească că Dumnezeu e cel care uneşte.
Preluare revista "Vatră Nouă" nr. 164
Cum să ne susţinem copii?
Muntean Camelia - loc. Sebeș Alba/AB
Sunt mame care spun că îşi susţin copiii în tot ceea ce vor să facă. De exemplu dacă vor să se facă manechine sau cântăreţe, etc. ele le vor susţine în toate să ajungă ceea ce-şi doresc. Alte mame în schimb le interzic orice dorinţă pentru a-i face aşa cum vor ele.
Se ştie că extremele nu sunt bune şi atunci se pune problema când să-i susţinem şi când să nu-i susţinem. Cel mai bine putem învăţa din Scriptură şi pentru asta ne vom uita la două situaţii.
Matei cap 20,20-23 “Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”
Din situaţia aceasta vedem că mama fiilor lui Zevedeu era împreună cu fiii ei şi e bun lucru ca şi mama şi copiii să fie împreună cu Hristos. În Marcu cap 10 ni se spune că cei doi fii au mers la Domnul Hristos să-i ceară ceva pentru ei iar Matei ne spune că mama lor i-a cerut Domnului Hristos acelaşi lucru pentru ei. Asta înseamnă că mama lor îi susţinea în tot ceea ce vroiau ei să facă. Şi ce le răspunde Domnul? “Nu ştiţi ce cereţi.” Adică nu cereţi bine, vezi care e locul tău şi pentru ce te-a făcut pe tine Dumnezeu şi nu dori să fii altcineva sau altceva. Domnul Hristos le refuză cererea fiilor lui Zevedeu chiar şi la insistenţele mamei lor.
Ce putem învăţa noi de aici? Nu e bine să-i susţinem în orice lucru ci să-i ajutăm să vadă locul şi lucrul pentru care i-a făcut Dumnezeu întrucât părinţii prin vârstă şi experienţă sunt mai înţelepţi decât copiii. Se puteau supăra fiii lui Zevedeu pe mama lor dacă nu-i susţinea? Da, dar răspunsul Domnului era acelaşi indiferent dacă mama lor îi susţinea sau nu. Şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să te superi pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu te poţi supăra? Da, dar cine are de pierdut tu sau Dumnezeu?
Un alt exemplu din Scriptură la care vreau să ne oprim e cu femeia cananeiancă din Evanghelia lui Matei cap 15. Femeia asta vine singură la Domnul Hristos, fără fiica ei, şi-i cere ca să-i vindece fiica deoarece e îndrăcită. Pe deasupra ea nu provine din poporul ales a lui Dumnezeu ci dintr-o ţară păgână. Nu ni se spune ce făcea fata ei de o considera îndrăcită. Vecinii ei probabil o considerau normală mai ales că nu credeau în Dumnezeu şi vedeau în comportamentul ei ceva normal cum vedeau şi la alţii din jur şi probabil mai era şi la modă. Dar vedem că femeia asta nu era cu fata ei şi n-o susţinea în ceea ce făcea. Şi dacă n-o putea aduce la Domnul Hristos, ş-a dus singură să ceară ajutor pentru fata ei care n-o mai asculta.
Ce învăţăm de aici? Femeia asta nu-şi susţinea fata în tot ceea ce făcea, nu era după moda lumii şi nici nu vroia ca fata ei să fie aşa cum credea ea că nu i-a cerut Domnului Hristos să facă ceva ca fata ei să asculte de ea ci i-a cerut să o vindece nu numai la trup dar şi la minte şi inimă. Dacă mama asta ar fi mers după fata ei şi ar fi susţinut-o în tot ceea ce făcea şi cu bune şi cu nebune, îşi mai vedea fata vindecată? Nu pentru că pe drumul ăla nu se putea deoarece tu nu ai puterea Domnului Hristos să scoţi demoni. Soluţia este să mergi tu la Domnul Hristos cum a făcut femeia asta.
Dacă copilul tău vrea un lucru rău, tu nu căuta să-l susţi pe motiv ca să nu plângă că nu îi eşti alături că vei plânge după aceea. Să îi fii alături înseamnă să te ţii de Dumnezeu căutând voia Lui, nu a ta sau a altcuiva şi să-l ajuţi şi pe el să caute voia lui Dumnezeu şi s-o împlinească că Dumnezeu e cel care uneşte.
Conflictul si Criza in clasa de elevi
Problema managementului clasei de elevi este o problemă de
actualitate a învăţământului românesc din ultimele decenii, ca urmare a
numeroaselor schimbări de politică educaţională, economică și
psiho-socială. Se cunoaște faptul că nu există tehnici infailibile
de conducere, coordonare și control eficient al clasei, iar strategiile
și procedeele sugerate în tratatele pedagogice sunt mai
degrabă rezultatul generalizat al unor investigaţii știinţifice, decât soluţii fundamentate pe realitate.
degrabă rezultatul generalizat al unor investigaţii știinţifice, decât soluţii fundamentate pe realitate.
Managementul clasei vizează nu numai problemele minore care pot
apărea într-o clasă de elevi, ci și problemele serioase de comportament
și disciplină. Sala de clasă poate fi abordată ca un spaţiu de
confruntare, unde nu întotdeauna profesorul beneficiază de o poziţie privilegiată.
confruntare, unde nu întotdeauna profesorul beneficiază de o poziţie privilegiată.
De multe ori, sursele confruntării se află în exterior (frustrări
sociale, probleme familiale, tulburări de comportament sau psihice
etc.), dar acest lucru nu înseamnă că profesorul le poate ignora. În
orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constă în stări tensionale
instalate la niveluri diferite: elev-elev, diriginteelevi,
profesori-elevi, clasa de elevi – alte colective de elevi, elevi –
părinţi.
Cauzele care pot genera conflicte sunt foarte diferite,
situându-se atât la nivelul profesorului, la nivelul elevului, cât și la
nivelul dirigintelui, al conducerii școlii sau al părinţilor. Aceste
conflicte sunt cel mai adesea provocate de:
- lipsa de comunicare sau de comunicarea defectuoasă;
- insuficienta cunoaștere a elevilor și a specificului interacţiunii în clasa de elevi;
- lipsa de atenţie în raport cu dorinţele și așteptările
celor implicaţi în actul educaţional; - lipsa de obiectivitate a cadrului didactic în conduita faţă de
elevi; - supraîncărcarea elevilor cu sarcini suplimentare și/sau
nediferenţiate; - nevalorificarea și/sau lipsa de apreciere a aptitudinilor
elevilor; - neacceptarea exprimării unor opinii opuse sau modificate
de către elevi; - recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea
unor probleme; - pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor;
- menţinerea unor catalogări /,,etichete” cu privire la elevi;
- neimplicarea elevilor în luarea deciziilor;
- nediscutarea cu elevii a regulilor și a consecinţelor încălcării acestora;
- slaba comunicare cu părinţii, cu consiliul profesoral al clasei și cu conducerea școlii.
(cultivarea unei toleranţe largi din partea profesorului prin plasarea conflictului în registrul glumei), strategii de
diminuare (acţiuni de amânarea unor decizii pentru a evita precipitarea crizei sau escaladarea conflictului) și strategii de confruntare (recurgerea la ameninţări fondate care se vor pune în practică sau la negociere pentru alegerea unei rezolvări raţionale și viabile). Prin nerezolvare, un conflict poate degenera în CRIZĂ,
aceasta constând într-un eveniment neașteptat, neplanificat, efect al unei acumulări tensionale, generatoare de stres și de pericole în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei, dar chiar și cu integritatea fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. De aceea, se impune nu numai rezolvarea situaţiilor conflictuale și de criză, cât, mai ales, prevenirea acestora, promovând strategii rezolutive în cadrul programului de intervenţie:
diminuare (acţiuni de amânarea unor decizii pentru a evita precipitarea crizei sau escaladarea conflictului) și strategii de confruntare (recurgerea la ameninţări fondate care se vor pune în practică sau la negociere pentru alegerea unei rezolvări raţionale și viabile). Prin nerezolvare, un conflict poate degenera în CRIZĂ,
aceasta constând într-un eveniment neașteptat, neplanificat, efect al unei acumulări tensionale, generatoare de stres și de pericole în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei, dar chiar și cu integritatea fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. De aceea, se impune nu numai rezolvarea situaţiilor conflictuale și de criză, cât, mai ales, prevenirea acestora, promovând strategii rezolutive în cadrul programului de intervenţie:
- ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict;
- identificarea motivului real, generator al stărilor de tensiune;
- analiza comparativă, cu obiectivitate, a variantelor expuse;
- găsirea punctelor comune pozitive, pentru a fi utilizate ca puncte de plecare în soluţionare;
- discuţia individuală, cu fiecare parte, pentru a completa informaţiile cauzale;
- discuţia la nivelul grupului, ca studiu de caz;
- arbitrajul, implicarea unei părţi neutre sau medierea, consultanţa, consilierea;
- punerea în situaţii de comunicare şi exprimare emoţională variată (deschidere);
- utilizarea sistemului de sancţiuni, pedepse şi recompense;
- antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
- apelul la factori de specialitate ( medici, jurişti, psihologi, asistenţi sociali) în cazul abaterilor şi devierilor grave de comportament etc.
Prof. ZLATINCA NEAMŢ
Preluat din revista Vatra Noua - cu acordul redactiei.
SĂPTĂMÂNA ALTFEL LA GRĂDINIȚĂ
