FIE CA ANUL 2021 SA VA ADUCA SANATATE,BINECUVANTARI SI MULT ROD SPIRITUAL PRIN HARUL DUMNEZEULUI ATOTPUTERNIC! "LA MULTI ANI !" INTRU HRISTOS!
- ADMINISTRATOR BLOG -
Acest blog a fost realizat din harul preamilostivului Dumnezeu si cu binecuvantarea arhiereasca a I.P.Sale Parintelui Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului(1962-2014+). Articole, studii, poezii religioase. Trasee şi itinerare de suflet, spirituale. Galerie foto. Pagini specializate pentru diferite categorii de vârste şi sociale. Editorial. Actualităţi. Cultură. Concursuri. Istorie, aniversări, manifestări religioase şi cultural istorice, apeluri, propuneri semnalări. Oameni şi locuri.
miercuri, 23 decembrie 2020
A fost sfinţită biserica românilor din Tokyo
Biserica românească din Tokyo a fost sfinţită marţi, de sărbătoarea aducerii moaştelor Sf. Gheorghe în Lida. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, împreună cu Mitropolitul Daniel de Tokyo şi Japonia.
Sfinţirea lăcaşului de cult a avut loc în urma lucrărilor de restaurare desfăşurate în ultimii ani. Parohia românească din Tokyo a fost organizată în urmă cu 12 ani. Patriarhia Română trimitea în 2008, la solicitarea credicioşilor din Japonia, pe clericii Alexandru Nicodim și Cristian Gheorghiu. Actualul paroh este Pr. Daniel Corîu.
Sfințirea bisericii încununează eforturile desfășurate de comunitate și de consiliul parohial pentru obținerea statutului de instituție juridică religioasă din partea guvernului nipon. Recunoașterea personalitatii juridice s-a făcut în luna august a acestui an.
Ortodoxia în Japonia
Sfântul Nicolae al Japoniei (cu numele de botez Ivan Dimitrievich Kasatkin) a dus Ortodoxia în Japonia în secolul al XIX-lea.
În 1861 el a fost trimis de Biserica Ortodoxă Rusă la Hakodate, Hokkaido, ca preot al capelei consulatului rus.
În afară de câteva călătorii scurte, Sfântul Nicolae a rămas în Japonia chiar şi în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905) şi a răspândit Ortodoxia în toată ţara, fiind hirotonit primul episcop al Bisericii Ortodoxe a Japoniei.
Sfântul Nicolae a fondat Catedrala din Tokyo, în districtul Kanda, şi a petrecut peste jumătate de secol acolo; de aici numirea de Nikorai-Do dată de credincioşii Catedralei Învierii Domnului din Tokyo.
Arhim. Anatolie Tihai
Un rol important în misiunea ortodoxă pe pământ nipon a avut arhimandritul român Anatolie Tihai.
Ieromonahul Anatolie a ajuns în Japonia în decembrie 1871, în timp ce activităţile Părintelui Nicolae erau încă concentrate în zona Hakodate, Insula Hokkaidō. A fost paroh al bisericii ortodoxe şi superior al Centrului misionar din Hakodate (1872-1878), profesor al Seminarului Teologic Ortodox din Japonia (Surugadai Kanda, Tokio), întemeietor al bisericii din Osaka (1878), conducător al Misiunii Ortodoxe Ruse în Japonia (1879-1881), profesor şi director al Şcolii de catiheţi din Osaka (1882-1889).
În 1880, Cuviosul Anatolie a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La sfârşitul anilor 1880, sănătatea sa a început să se înrăutăţească, iar în vara anului 1890 s-a întors în Rusia, unde a trecut la cele veşnice în ziua de 28 noiembrie 1893.
Când a mers în Japonia, Cuviosul Anatolie a găsit doar 50 de creştini ortodocşi, iar când a plecat a lăsat acolo peste 20.000 de ortodocşi.
Cuviosul Anatolie Tihai s-a remarcat şi ca poliglot, cunoscând, pe lângă limba română maternă mai multe limbi străine: rusă, greacă, japoneză, bulgară, engleză şi slava bisericească, având noţiuni de franceză, germană şi chineză.
A întreprins mai multe călătorii misionare în întreg cuprinsul Japoniei, una în China (1888) și a lăsat posterității două jurnale. Primul jurnal misionar al Cuviosului Anatolie Tihai a apărut, în ediţie bilingvă româno-niponă, la Editura Episcopiei de Bălţi, în anul 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Antonie.
Foto credit: CB Photography
Preluare de pe Agentia Basilica cu accept - Multumim! Link
Iubirea smerită a lui Hristos dăruiește viaţă veșnică
† DANIEL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ŞI DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L‑a dat,
ca oricine crede în El să nu piară,
ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16)
Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii smerite şi darnice a lui Dumnezeu pentru lume. Este sărbătoarea iubirii milostive a Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a smerit pe Sine făcându-Se om muritor, pentru a-l ridica pe om din păcat şi din moarte, dăruindu-i viaţă şi slavă veşnică.Taina Crăciunului este, aşadar, taina iubirii smerite şi milostive a lui Dumnezeu, pentru ca noi să devenim asemenea Lui prin iubire milostivă (cf. Luca 6, 36). Pe cât a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, pe atât ne‑a deschis nouă drum ca să ne înălţăm noi spre El.
Taina iubirii smerite a Fiului lui Dumnezeu, Care S‑a făcut om din iubire nesfârșită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare taină a înomenirii lui Dumnezeu sau a întrupării lui Hristos a fost scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Această taină a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfânt, apoi a fost trăită şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), apărată şi dogmatizată în faţa ereziilor de către Părinţii Bisericii, gândită în teologie şi cântată în viaţa liturgică de toţi creștinii dreptcredincioşi sau dreptslăvitori şi iubitori de Dumnezeu.
Astfel, cu opt sute de ani înainte de Hristos, prorocul Isaia a prezis naşterea Sa din fecioară, când vorbeşte despre semnul minunat pe care Dumnezeu îl va da casei lui David: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naște fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14); „Prunc S‑a născut nouă, un Fiu S‑a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5). Iar prorocul Miheia (sec. VIII î.d.Hr.) a prezis naşterea lui Hristos-Mesia în Betleemul Iudeii, arătând totodată că obârșia Lui este veşnică: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).
Sfântul Evanghelist Ioan, supranumit „Teologul” sau „Apostolul iubirii”, copleșit de măreția tainei iubirii milostive a lui Hristos, spune că „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L‑a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). De asemenea, Sfântul Pavel, „Apostolul neamurilor”, pătruns şi el de fiorul sfânt al uimirii în faţa iubirii lui Dumnezeu pentru lume arătată în Iisus Hristos, exclamă: „Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S‑a arătat în trup, S‑a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S‑a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S‑a înălțat întru slavă” (1 Timotei 3, 16).
Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioși şi mărturisitori, imnografi şi melozi n‑au încetat să preamărească taina iubirii smerite şi nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, iubire descoperită nouă prin Iisus Hristos. Aşa de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „prin iubirea Sa mai presus de minte şi nesfârşită pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevărat şi prin natură tocmai ceea ce iubea”[1], adică om, iar în altă parte, acelaşi Sfânt Părinte învaţă că „taina întrupării Cuvântului (lui Dumnezeu) cuprinde în sine tot înțelesul enigmelor şi simbolurilor din Scriptură, toată semnificația făpturilor văzute şi nevăzute. Cine cunoaşte taina Crucii şi mormântului lui Hristos cunoaşte înţelesul făpturilor. Cel care a învăţat înţelesul ascuns al învierii cunoaşte rostul pentru care Dumnezeu de la început a făcut tot ceea ce există”[2].
Subliniind valoarea covârșitoare a Întrupării şi Naşterii lui Hristos ca om, pentru a înţelege scopul prim şi ultim al universului şi al umanităţii, Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează: „Hristos este marea taină ascunsă, ținta fericită, scopul pentru care toate au fost făcute […]. Privind la El, Dumnezeu a chemat toate la fiinţă. Căci pentru Hristos, pentru taina Sa, există toate veacurile şi tot ce cuprind ele. În Hristos îşi au ele începutul şi sfârşitul. Această unire a fost hotărâtă de la începutul lumii: unire a ceea ce este mărginit cu ceea ce este nemărginit, a ceea ce este măsurat cu ceea ce este nemăsurat, a ceea ce are hotar cu ceea ce nu are hotar, unire a Făcătorului cu făptura, a odihnei cu mișcarea. Când a venit plinirea vremii, această unire s-a făcut văzută în Hristos, aducând cu sine împlinirea planurilor lui Dumnezeu”[3].
Potrivit Sfintei Scripturi şi învățăturii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, a salva sau a mântui pe om înseamnă a-l vindeca sau a-l elibera de păcat şi de moarte, pentru a-l face părtaș la viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Irineu de Lyon († 202) arată care este scopul Întrupării lui Hristos: „Aceasta este pricina pentru care Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup şi Fiul lui Dumnezeu Fiu al Omului: pentru ca omul să intre în comuniune cu Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu şi, primind înfierea, să fie fiu al lui Dumnezeu. Nu putem, într-adevăr, să participăm la nemurire fără o legătură strânsă cu Cel Nemuritor. Cum am fi putut să ne unim cu nemurirea dacă ea nu s-ar fi făcut ceea ce noi suntem, pentru ca ființa cea muritoare să fie primită în ea şi așa noi să fim înfiați şi să fim fii ai lui Dumnezeu”[4].
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a făcut purtător de trup pământesc, pentru ca pe noi, oamenii, să ne facă purtători de Duh Sfânt ceresc. El S-a făcut Om pentru ca pe noi, oamenii, să ne îndumnezeiască prin har. Fiul preaslăvit al lui Dumnezeu S-a făcut Fiul smerit al Omului, ca pe oameni să-i înalţe la demnitatea şi slava de fii duhovniceşti ai lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, prin cuvintele: „Şi celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).
Aşadar, Fiul veşnic al lui Dumnezeu a coborât din ceruri, S-a zămislit, prin lucrarea Sfântului Duh, din pântecele unei fecioare smerite din Nazaret şi S-a născut într-o peşteră săracă din Betleem, în interiorul pământului, pentru ca pe noi, oamenii pământeni, să ne înalţe prin har în interiorul Împărăţiei cerurilor, în intimitatea iubirii şi slavei Preasfintei Treimi.
Întrucât Iisus Hristos ca om S-a smerit pe Sine şi S-a făcut ascultător de Dumnezeu până la moarte pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morţi şi L-a înălțat întru slavă (cf. Filipeni 2, 8-9). Astfel, smerenia lui Hristos Cel ascultător până la moarte jertfelnică pe lemnul crucii vindecă neascultarea lui Adam din grădina Raiului şi dăruieşte oamenilor, prin înviere, iubire smerită, pace şi bucurie sfântă, ca arvună a vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu. Deci, iubirea smerită a lui Hristos Cel răstignit și înviat schimbă smerenia vieţii pământeşti trecătoare a omului întru slava vieţii cereşti netrecătoare (cf. Filipeni 3, 21). Prin Întruparea Sa ca om, Iisus Hristos asumă viaţa omenească amestecată cu moartea, pentru a-i face pe oamenii muritori părtaşi ai vieţii Sale veșnice.
Prin urmare, numai iubirea smerită şi jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi înviat poate dărui oamenilor viaţa veşnică (1 Corinteni 15, 3 – 4, 12). Iar după învierea de obşte a tuturor oamenilor, cei ce au arătat în timpul vieţii lor pământești iubire smerită şi milostivă faţă de semenii aflaţi în nevoi vor primi de la Hristos – Dreptul Judecător bucuria şi slava vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Matei 25, 31-46).
Sfânta Scriptură a Noului Testament ne mai învaţă că Taina Întrupării lui Hristos arată legătura directă între Fiul lui Dumnezeu şi creație, deoarece Întruparea Fiului lui Dumnezeu era de la început însuși scopul creării lumii (cf. Efeseni 1, 4; 2 Timotei 1, 9). „Toate s-au făcut întru El, prin El şi pentru El (cf. Coloseni 1, 16). „Toate prin El s-au făcut; şi fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. Întru El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1, 1-5). Aşadar, Iisus Hristos vine în lume pentru a împărtăşi lumii iubirea Lui smerită şi milostivă, dătătoare de pace şi bucurie, ca arvună a vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).
De aceea, cântările liturgice ortodoxe referitoare la Sărbătoarea Naşterii Domnului ne îndeamnă astfel: „Veniți, credincioşilor, să ne înălţăm dumnezeiește şi să vedem cu adevărat dumnezeiasca pogorâre de sus în Betleem şi curăţindu-ne mintea prin viaţă curată să aducem în loc de mir fapte bune; să pregătim prin credinţă intrarea sărbătorii Naşterii şi cu cei de sus să strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime, prin Care S-a arătat între oameni bunăvoirea mântuind pe Adam din blestemul cel dintâi, ca un iubitor de oameni!”[5].
Dreptmăritori creştini,
Anul 2020 a fost în Patriarhia Română ,,Anul omagial al pastorației părinţilor şi copiilor” şi ,,Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români”, având ca scop cultivarea vieții creștine în familie și promovarea educației creștine în societatea contemporană, precum şi promovarea filantropiei creștine astăzi, ca lucrare esențială în activitatea Bisericii. Familia, binecuvântată de Dumnezeu spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naștere copiilor, este izvor de viață sfântă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate.
Cunoscând provocările actuale la adresa familiei creştine este necesar să afirmăm cu tărie sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie şi între familii, demnitatea maternității, a paternității, a filiației şi a fraternității, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire şi coresponsabilitate.
În contextul pandemiei de astăzi, omenirea confruntată cu noul coronavirus traversează o perioadă grea privind viaţa şi sănătatea oamenilor. Şi poporul român este îndoliat şi întristat, deoarece mulţi români au decedat, iar alţii au suferit până când s-au vindecat de această boală. Prin urmare, este mare nevoie de multă rugăciune, de solidaritate și ajutorare frățească. În acest sens, adresăm îndemn părintesc tuturor, de a veni în ajutorul celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, a familiilor sărace, sprijinind familiile cu mulţi copii, bătrânii și persoanele singure, descurajate, îndoliate şi îndurerate, oferindu-le un semn al iubirii milostive a lui Hristos faţă de ei, un cuvânt bun şi o faptă bună.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este un prilej de întărire a comuniunii, de întrajutorare și de fapte de milostenie, care sunt roade ale dreptei credințe, mărturii concrete ale iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și faţă de oameni.
Lumina Pruncului Iisus născut în Betleem ne cheamă să arătăm mereu în jurul nostru, prin cuvânt şi faptă, semne de speranţă, de pace şi bucurie.
Ca şi în anii precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2020 spre 1 ianuarie 2021, şi în ziua de Anul Nou, să înălțăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul 2020 care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună și folositoare din Anul Nou 2021 în care intrăm. Să pomenim în rugăciunile noastre şi pe toţi românii care se află printre străini, în jurul graniţelor României sau în diaspora română, ca să păstrăm, cu multă iubire frăţească, unitatea de credinţă şi de neam.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2021 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor părinteşti binecuvântări, doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea tradițională: „La mulți ani!”.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note:
[1] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 78.
Preluare de pe Agentia Basilica cu accept - Multumim! Link
sâmbătă, 15 august 2020
15 august - Adormirea Maicii Domnului
Pe Nascatoarea de Dumnezeu,cea intru rugaciuni neadormita si intru folosinte nadejdea cea neschimbata,mormantul si moartea nu o au tinut;caci ca pe Maica Vietii la viata o a mutat,Cel ce a-a salasluit in pantecele ei,cel pururea fecioresc.{Condacul glas 2}
PS Varlaam: Întreaga viață a Maicii Domnului este o taină, pentru că prin ea s-a arătat taina cea din veac ascunsă
Preasfințitul Părinte Varlaam a oficiat vineri seară, la Catedrala Patriarhală, slujba Prohodului Maicii Domnului, ocazie cu care a vorbit despre taina vieții și a lucrării Preacuratei Fecioare Maria în istoria mântuirii. Ierarhul a subliniat rolul ei de mijlocitoare pentru noi la Fiului dumnezeiesc pe care L-a născut în chip tainic.
„Însăși activitatea publică a mântuitorului nostru Iisus Hristos este marcată de o rugăminte a Maicii Domnului”, a spus ierarhul, referindu-se la nunta din Cana Galileii.
Deși Mântuitorul nu-i chemase încă decât pe patru dintre apostoli și încă nu venise vremea să-Și înceapă lucrarea, „totuși, la rugămintea mamei Sale, El schimbă nu doar apa în vin, ci și planul de mântuire a lumii”, schimbând astfel momentul de început al activității sale publice, subliniază Episcopul vicar patriarhal.
Minunea de la Cana Galileii ne-o prezintă pe Maica Domnului încrezătoare în generozitatea Fiului ei și mijlocitoare la El pentru toate nevoile noastre. „Ea ocrotește mamele creștine, ocrotește copiii orfani, bătrânii, bolnavii, dar ocrotește pe toți cei care cu îndrăzneală cer mijlocirile ei la tronul Mântuitorului nostru Iisus Hristos și la tronul Preasfintei Treimi”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam.
El a evocat mirarea apostolilor când au deschis, la rugămintea Sfântului Apostol Toma, mormântul Maicii Domnului și l-au găsit gol. Aceasta a fost un „semn că preaiubitul ei Fiu a mutat în împărăția cea netrecătoare trupul care L-a zămislit, L-a purtat în pântece, L-a hrănit, L-a crescut și L-a ocrotit atunci când a fost copil care a avut nevoie de iubirea, de îngrijirea și de ocrotirea unei mame”, a spus ierarhul.
El a atras atenția că „numim moartea Maicii Domnului «adormire», iar mutarea trupului ei din mormântul din grădina Ghetsimani în Împărăția Cerurilor «mutare». Niciunde în cântările Bisericii nu vorbim despre o Înviere sau de o Înălțare a Maicii Domnului”.
„Revenind la momentul mutării Maicii Domnului la ceruri cu trupul de către Fiul ei, nu știm cum s-a făcut lucrul acesta. Este o taină, așa cum întreaga viață a Maicii Domnului este o taină, pentru că prin ea s-a arătat oamenilor taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, adică întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, a continuat Preasfințitul Părinte Varlaam.
Maica Domnului „s-a născut printr-o minune și printr-o taină”, la fel cum tot o minune este și faptul că a fost unica femeie din lume dusă în Sfânta Sfintelor, acolo unde și arhiereul intra doar o singură dată pe an, a mai menționat Episcopul vicar.
„Este o taină viața ei până la momentul în care primește Buna Vestire, sau vestea împlinirii acestei taine a întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este o taină zămislirea Mântuitorului în pântecele ei de la Duhul Sfânt. Este o taină modul în care ea a păstrat în inima ei toate cele în legătură cu Fiul ei, pe care le-a ținut ca pe comoara cea mai de preț a vieții ei…”
„Este o taină și moartea ei și mutarea trupului ei fără să vadă stricăciunea din mormântul din grădina Ghetsimani în Împărăția cea netrecătoare a Preasfintei Treimi”, a continuat ierarhul.
Preasfințitul Părinte Varlaam și-a încheiat omilia îndemnând credincioșii să se roage pentru mijlocirea Maicii Domnului la sfârșitul vieții fiecăruia și la Judecata de Apoi.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
(Preluare cu accept - Agentia de stiri Basilica - Multumiri!)
16 august, comemorare în toate bisericile. Patriarhia Română salută declararea noii zile naționale
Patriarhia Română apreciază declararea zilei de 16 august ca Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor și anunță că această comemorare va fi celebrată duminică în toate bisericile.
Ziua națională coincide anul acesta cu Duminica Migranților Români.
Redăm în continuare comunicatul de presă:
Ziua națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor
În contextul în care și astăzi în lume cei mai numeroși martiri pentru credință sunt creștinii, Patriarhia Română își exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16 august ca Ziua Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor.
Pentru prima dată în România, această comemorare va fi celebrată în toate bisericile în data de 16 august, care în acest an coincide cu Duminica migranților români, zi dedicată lor începând cu anul 2009, în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.
Martiriul ca dovadă desăvârșită a iubirii lui Hristos este în mod exemplar ilustrat în istoria creștinismului românesc de către Sfinții martiri Brâncoveni. În acest sens, dedicarea unei zile naționale comemorative martiriului acestora trebuie să fie pentru noi prilej de conștientizare a violențelor actuale împotriva creștinilor. Aceste violențe îmbracă astăzi variate forme de persecuție, de la cristofobia noilor ideologii, până la execuțiile filmate ale unor persoane care nu poartă altă vină decât aceea de a fi creștini.
În acest context, Patriarhia Română îndeamnă la recuperarea memorială a martiriului creștin, la apărarea şi promovarea libertății religioase ca drept fundamental al persoanei.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
Opt creștini sunt uciși în fiecare zi pentru credința lor la nivelul întregii lumi, arată statisticile Open Doors, o rețea mondială de ONG-uri creștine non-profit. Organizația a raportat un număr de peste 260 de milioane de creștini care au fost persecutați în perioada 01 noiembrie 2018 – 31 octombrie 2019.
În 16 august, Biserica bucureșteană „Sfântul Gheorghe” – Nou, ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, va fi iluminată în roșu împreună cu mai multe clădiri din Capitală.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu (frescă din Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din București)
(Preluare cu accept - Agentia de stiri Basilica - Multumiri!)
PAGINA DIASPORA - Se măreşte obştea primei mănăstiri româneşti din Portugalia
Preasfinţitul Părinte Timotei a tuns miercuri doi rasofori pentru obştea mănăstirii din Aldeia de Santa Margarida, primul aşezământ monahal românesc din Portugalia. Fratele Cristian a devenit rasoforul Ștefan după 7 ani de mănăstire, iar fratele George a fost tuns rasofor după trei ani de ascultare monahală, primind numele Onufrie.
Episcopul Spaniei şi Portugaliei a vorbit, cu acest prilej, despre importanța ascultării din mănăstire, accentuând că „ascultarea aduce viață”.
Ascultare și credința în Dumnezeu te umple de duh, te scapă de gândurile viclene ale diavolului.
„Rasoforilor și monahilor li se schimbă numele, precum odinioară lui Petru și Pavel, astfel rasoforii intră într-o nouă viață, cea duhovnicească, în care luptăm pentru sfințenie și dobândirea ei”.
Treptele monahale
Conform regulamentelor bisericeşti, sunt trei trepte ale vieţuirii monahale: fratele/sora, rasoforul/rasofora şi monahul/monahia.
Angajamentul lepădării de lume apare la treapta de rasofor, când, prin tunderea capului, se leapădă şi de voia proprie, primind un nume monahal.
La vestimentaţie i se adaugă rasa (un veşmânt cu mâneci largi care se poartă peste dulamă), cureaua, camilafca şi metania.
Mănăstirea
Aşezământul monahal din Aldeia de Santa Margarida a fost sfinţit în noiembrie 2019, slujba fiind prezidată de Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale.
Mănăstirea a fost prezentată anul acesta, într-un material media, de jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț care străbat Europa într-o autorulotă și documentează viața românilor din străinătate.
Foto credit: Episcopia Spaniei şi Portugaliei
(Preluare cu accept - Agentia de stiri Basilica - Multumiri!)
Oficiali ai statului român au vizitat Aşezământul Românesc din München
Aşezământul Bisericesc din Munchen a primit săptămâna trecută vizita unor oficiali ai statului român. Delegaţia din partea Senatului României și a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a fost întâmpinată de Episcopul vicar Sofian Braşoveanul.
Ramona Chiriac, Consul General al României la München, Viorel Badea, președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara țării, Ovidiu Burdușa, secretar de stat DRP, Irina Neacșu, Direcția generală diaspora și comunități istorice, Mihăiță Dohotar, consilier, sunt reprezentanţii statului român care au vizitat edificiul aflat în construcţie.
„Oaspeţii au apreciat mărimea Aşezământului şi frumuseţea lucrării, apreciind că Aşezământul va fi reprezentativ pentru România şi pentru Ortodoxia din Germania, un loc unde românii de pe aceste meleaguri vor găsi adăpost şi alinare. A fost apreciat în mod deosebit faptul că la construcţie s-au folosit multe materiale româneşti, precum şi acela că stilul arhitectural reflectă minunat tradiţia mănăstirească românească”, a notat episcopul vicar pe contul de Facebook.
Centrul Bisericesc München este cel mai amplu proiect de infrastructură al Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale și de Nord.
Situat la adresa Kastelburgstr. 84-88, 81245 München-Aubing, centrul cuprinde o biserică, o mănăstire și un centru comunitar parohial.
Biserica are hramurile Înălțarea Sfintei Cruci și Sf. Ier. Calinic de la Cernica. Așezământul mai are o capelă dedicată Sf. Cuv. Siluan Athonitul, considerat ocrotitor al centrului.
Foto credit: Facebook/PS Sofian Braşoveanul
(Preluare cu accept - Agentia de stiri Basilica - Multumiri!)
duminică, 7 iunie 2020
Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)
În această zi, Duminica a opta după Paşti, prăznuim Sfânta Cincizecime. Şi această sărbătoare am luat-o din cărţile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de şapte, dar şi pentru că au primit Legea după trecerea a cincizeci de zile de la Paşti, tot astfel şi noi prăznuim cincizeci de zile de la Paşti, primind Duhul cel Preasfânt, care ne dă Legea, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Să se mai ştie că la evrei erau trei sărbători mari: Paştile, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor. Paştile în amintirea trecerii Mării Roşii; căci cuvântul paşte înseamnă «trecere». Şi sărbătoarea aceea o preînchipuia pe a noastră, care este trecerea şi întoarcerea din nou de la întunericul păcatului, la rai.
Apoi, evreii prăznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferinţele lor din pustiu, cum şi de multele necazuri prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. Că numai după aceea s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. Nouă, însă, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi intrarea în Biserică; că atunci ne împărtăşim şi noi cu Trupul şi Sângele Stăpânului. Unii spun că evreii sărbătoreau Cincizecimea din pricinile arătate mai sus; dar alţii cred că Cincizecimea ar fi fost orânduită de evrei pentru cinstirea numărului şapte, după cum s-a spus. Că acest număr adunat de şapte ori cu el însuşi, dă numărul de cincizeci de zile, fără una. Cinstirea Cincizecimii de către evrei atârna nu numai de numărarea zilelor, ci de a anilor, în care ei sărbătoreau Jubileul; aceasta cădea după trecerea a de şapte ori şapte ani. în acel an ei lăsau pământul nesemănat şi vitele la odihnă, iar robilor dobândiţi cu bani, li se dădea libertatea să plece.
A treia sărbătoare era Sărbătoarea Corturilor, care se prăznuia după strângerea bucatelor de pe câmp, adică la trecerea a cinci luni de la Prăznuirea Paştilor. Această sărbătoare se prăznuia spre aducere aminte de ziua în care Moise a ridicat întâia oară cortul cel văzut prin nori în Muntele Sinai şi făcut de marele meşter Veseleil. Săvârşeau acest praznic făcând corturi, iar cei ce locuiau la ţară, mulţumeau lui Dumnezeu, după adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare că şi David a scris psalmii cei pentru linuri (recunoştinţă), pentru aceste zile.
Sărbătoarea aceasta închipuia învierea noastră cea din morţi; când, după ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarăşi se vor alcătui, şi ne vom îndulci de roadele ostenelilor noastre, prăznuind în corturile cele veşnice.
Se cuvine să mai ştim, că în ziua aceasta, săvârşindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenicii Domnului. Şi fiindcă Sfinţii Părinţi au socotit să despartă praznicele pentru măreţia Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh, căci El este unul din Sfânta şi de viaţă începătoare Treime, iată că pomenim luni, după Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfânt.
Preluat de pe Ziarul Lumina
Patriarhul subliniază importanţa familiei în timpul pandemiei: Un mediu natural de creştere şi de formare a copiilor pentru viaţă
În mesajul prilejuit de Duminica Părinţilor şi Copiilor (7 iunie), Părintele Patriarh Daniel subliniază rolul fundamental pe care familia l-a avut în perioada pandemiei. Preafericirea Sa a numit familia „un mediu natural de creştere şi de formare a copiilor pentru viaţă”.
„În această perioadă, a fost apreciat foarte mult timpul petrecut de părinţi alături de copiii lor, precum şi efortul de a-i ajuta pe aceştia în împlinirea diferitelor sarcini şcolare online”, notează Preafericirea Sa.
De asemenea, Părintele Patriarh atrage atenţia asupra faptului că personalitatea şi caracterul copiilor „nu se formează numai prin vorbe şi sfaturi, ci şi prin viaţa şi exemplul părinţilor” fapt pentru care „părinţii sunt chemaţi să trăiască adevărata credinţă, prin rugăciune şi fapte bune, şi să cultive iubirea şi dărnicia în familie, după chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel încât familia să fie mereu izvor de iubire şi de bucurie pentru copii”.
Mesaj integral:
Familia creştină – icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume
Duminica Părinţilor şi Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului, rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009, coincide, în acest an, cu praznicul Pogorârii Duhului Sfânt sau al Cincizecimii.
Cincizecimea este ziua constituirii Bisericii lui Hristos, ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi, prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor. După cum Duhul Sfânt a pogorât peste Fecioara Maria și a unit în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos firea Lui divină cu firea Lui umană (cf. Luca 1, 35), tot aşa acum El uneşte prin har persoane şi neamuri diferite, care mărturisesc aceeaşi credinţă dreaptă şi sfântă. Creşterea sau extinderea Bisericii lui Hristos se realizează cu fiecare persoană nou botezată în numele Preasfintei Treimi, începând cu ziua Cincizecimii când au fost botezați la Ierusalim „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 41) şi până la sfârşitul veacurilor.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, noi cunoaştem iubirea Preasfintei Treimi, prezentă şi lucrătoare în viaţa Bisericii. Părintele Dumitru Stăniloae a numit Sfânta Treime structura supremei iubiri, adică iubirea desăvârşită care există veşnic între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Această iubire desăvârşită şi veşnică a Preasfintei Treimi este izvor şi model de iubire şi armonie pentru viaţa Bisericii, pentru familie şi pentru societate. În mod deosebit, familia creştină este chemată să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu în lume. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur a numit familia creştină biserica de acasă, în care se cultivă iubirea conjugală, părintească, fiască şi frăţească.
Cu ajutorul părinţilor, copilul începe să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru el şi să cultive iubirea faţă de cei din jurul său. În contextul pandemiei actuale, s-a evidenţiat mai intens importanţa primordială a familiei, ca mediu natural de creştere şi de formare a copiilor pentru viaţă. În această perioadă, a fost apreciat foarte mult timpul petrecut de părinţi alături de copiii lor, precum şi efortul de a-i ajuta pe aceştia în împlinirea diferitelor sarcini şcolare online.
Caracterul copiilor nu se formează numai prin vorbe şi sfaturi, ci şi prin viaţa şi exemplul părinţilor. În acest sens, părinţii sunt chemaţi să trăiască adevărata credinţă, prin rugăciune şi fapte bune, şi să cultive iubirea şi dărnicia în familie, după chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel încât familia să fie mereu izvor de iubire şi de bucurie pentru copii. Totodată, părinţii sunt chemaţi să ocrotească viaţa încă de la zămislire şi să îi înveţe pe copii să preţuiască sănătatea, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a creşte în comuniune cu familia şi cu alţi copii.
Anul 2020 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor. Prin această iniţiativă, s-a dorit evidenţierea importanţei educaţiei creştine în societatea contemporană. Într-o lume marcată profund de individualism şi secularizare, Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate astăzi să ofere copiilor ajutorul necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât şi comunitar, să cultive libertatea, responsabilitatea şi demnitatea copiilor, deoarece aceştia sunt dar al lui Dumnezeu pentru familie şi umanitate.
Ne rugăm Preasfintei Treimi, Izvorul vieţii şi al iubirii veşnice, să lumineze şi să umple de pace şi bucurie sufletele părinţilor şi copiilor, spre a fi o binecuvântare pentru Biserică şi pentru poporul român.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Postare cu accept - Multumim ! - Agentia Basilica
Îndemn la rugăciune în a doua zi de Rusalii
Mitropolitul BanatuluiPe lângă Sfintele Taine, în cultul sfintei noastre Biserici se regăsesc și ierurgiile, adică acele slujbe și rugăciuni pentru binecuvântarea și sfințirea omului și a diferitelor momente și împrejurări din viața sa, cât și pentru luminarea și sfințirea naturii înconjurătoare și a diverselor lucruri și obiecte de folos omului. Scopul acestor ierurgii este de a curăța și sfinți omul credincios și firea înconjurătoare, de a revărsa peste întreaga creație harul Sfântului Duh.
Din rândul acestor rânduieli fac parte și rugăciunile pentru binecuvântarea ogoarelor la începutul semănatului și cele de binecuvântare a țarinilor și a roadelor pământului, așa cum se obișnuiește, în parohii, a doua zi după Rusalii, de praznicul Preasfintei Treimi.
Așadar, potrivit rânduielilor liturgice, în ziua a doua a Rusaliilor, închinată cinstirii Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi, îndemnăm preoții și ieromonahii eparhiei noastre să oficieze, după Sfânta Liturghie, la troițele ridicate în hotarele satelor sau la capătul holdelor, slujba de sfințire a apei și să binecuvânteze țarinile, viile, grădinile, livezile, rostindu-se rugăciunile speciale din Molitfelnic, pentru ca bunul Dumnezeu să ocrotească toate culturile și roadele de grindină, dăunători, inundații și vijelii.
De asemenea, vor fi citite și rugăciunile rânduite de Biserică pentru vreme de secetă sau neplouare, cerând lui Dumnezeu să reverse ploi liniștite și aducătoare de roadă peste pământul lovit de seceta din acest an. Prin aceasta noi arătăm că recunoaștem în mod direct că toate darurile care întrețin viața omului pe pământ sunt de la Dumnezeu. Seceta aceasta trebuie să fie înțeleasă ca un îndemn la mai multă credință, la mai multă rugăciune și la mai multă milostivire față de cei săraci, de cei singuri, de cei neajutorați și, astfel făcând, noi devenim mâinile iubirii milostive ale lui Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru semenii noștri.
† IOAN
Arhiepiscopul Timișoarei și
Mitropolitul Banatului
Preluat de pe mitropolia-banatului.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)