Nasterea Mantuitorului - Paralelism biblic

VA INDEMN, CA MACAR IN CELE PATRU POSTURI DE PESTE AN SA AJUNGEM SA NE SPOVEDIM SI SA NE IMPARTASIM.
ACUM ESTE VREMEA, NU AMANATI, SA EVITAM A RAMANE "MADULARE MOARTE" SI SA LUAM IN NOI VIATA DINTRU HRISTOS DOMNUL, INTAMPINAND ACEST MARE PRAZNIC ASA CUM SE CUVINE.
FIE CA LUMINA LUI HRISTOS SA SE NASCA IN SUFLETELE NOASTRE, SPRE MANTUIREA CEA DE VECI.  AMIN!!!
PRAZNIC FERICIT
LA MULTI ANI 2012 CU BINECUVANTARI DE LA PREAMILOSTIVUL DUMNEZEU!

CU TOATA DRAGOSTEA CRESTINEASCA LUCIAN OVIDIU POP

Naşterea Mântuitorului

(paralelism biblic)

Promisiunea naşterii Mântuitorului se regăseşte în cartea Facerea 3, 15. Cetatea în care s-a născut Iisus se numeşte Bethleem, adică „Cetatea pâinii” - tocmai pentru că Mântuitorul avea Să fie „pâinea lumii”; aceea pâine din care „cel ce mănâncă” nu va flămânzii în veac.(Ioan 6,35; 6,55). Se naşte din spiţa neamului lui David având ca părinţi „pământeşti” pe Maria şi Iosif.

S-a născut într-o iesle sărăcăcioasă, în condiţii vitrege- pentru că lumea din prima clipă nu a fost capabilă să-l primească cu adevărat pe Cel prin Care şi pentru care a fost făcută lumea.

A fost rânduit şi îngăduit aceasta pentru ca cei care-L vor căuta în timpul cât va fi fost pe pământ să-L caute din credinţă şi dragoste, nicidecum pentru onoruri şi măriri cum erau obişnuiţi a aştepta de la regi. La prima venire, L-a adăpostit o iesle. Când va reveni cu slavă, lumea întreagă nu-L va putea cuprinde.

La apariţia Sa în lume, L-au văzut câţiva, însă când va reveni cu putere şi slavă, orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei ce L-au străpuns. (Apocalipsa 1,7 ).

Prima dată păstorii şi magii I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie - aur pentru că aşa se cinstea un împărat, smirnă - pentru curăţirea Sa, tămâie - pentru că spre El şi în numele Lui aveau să se înalţe de-a pururi rugăciuni înaintea tronului ceresc. ( Ioan 14,14;16,23).

Dacă Hristos nu s-ar fi născut, lumea ar fi rămas în întunericul păcatului. Dacă prima dată I s-au adus daruri, la revenirea Sa El însuşi va aduce cu Sine răsplătirile fiecăruia după merite.( Matei 16,27 ). Pentru că Iisus Hristos avea să devină ,,Lumina lumii” - magii au fost călăuziţi de o stea. Aşa cum steaua se vede din orice colţ al Pământului aşa îl va vedea orice ochi pe Hristos când va reveni să judece lumea. Pentru că magii se închinau şi studiau stelele - pentru aflarea viitorului - ceea ce era o practică păgână, ei aveau să fie primii rânduiţi să se închine „Soarelui Dreptăţii”.

Hristos se naşte într-un staul de oi. El care era „Mielul lui Dumnezeu” venit să ridice păcatele lumii - venit în lume pentru oile pierdute ale lui Israel. (Matei 18,11; Luca 19, 10; 1 Timofte 1,15; Matei 15, 24).

Berbecul încurcat cu coarnele într-un tufiş pe care-l găseşte Avraam pentru a-l aduce jertfa în locul fiului său Isaac reprezintă tocmai Mielul lui Dumnezeu - Iisus Hristos. (Facerea 22,1-18).

S-a găsit un om cu o credinţă atât de puternică şi cu frică de Dumnezeu, încât n-a pregetat să aducă ca jertfă lui Dumnezeu pe unicul fiu al său Isaac. Iisus Hristos, unicul fiu al lui Dumnezeu, avea să se nască, să crească şi să ne mântuiască prin jertfa Sa pentru păcatele noastre.

Iosif a fost vândut de fraţii săi - pe care apoi avea să-i izbăvească de foametea ce s-a abătut asupra ţării lor.

Mântuitorul a fost vândut pentru a izbăvii lumea din robia păcatului. Pentru că Mântuitorul Hristos este neprihănit fără păcat - fiind „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. -(Crezul ortodox ).El nu se putea naşte prin întrupare decât din Prea Curata Fecioară Maria -care este cinstită şi răsplătită pentru curăţia ei de către Dumnezeu, căci după ce se naşte Mesia - pântecele se închide la loc - rămânând pururea fecioară cu trupul tocmai pentru dovada zămislirii suprafireşti ce s-a produs. (Matei 1,20).

Încă de la naştere „balaurul” vroia Să-l piardă pe Mântuitorul Iisus Hristos căci î-şi vedea ameninţată hegemonia asupra lumii acesteia (Apocalipsa l ,4).

Iosif se retrage cu pruncul Iisus pentru o vreme în ţara Egiptului conform înştiinţării prin îngerul din vis - fugind astfel din faţa lui Irod - tocmai pentru că nici noi oamenii „Nu avem voie să dăm loc urgiei”- căci am ispiti astfel pe Dumnezeu.

Este ceea ce în limbaj popular proverbial, românii au statutat atât de simplu, clar şi concis: „Păzeşte-te, căci şi Dumnezeu te păzeşte.”Mai era apoi absolut obligatoriu să se împlinească şi prorocia biblică:”Din Egipt am chemat pe Fiul meu.” (Matei 2, l 5). A fost prezis apoi că se va naşte în Vifleem (Mihea 5,1-2) şi va creşte în Nazaret (Matei 2,23), că va intra în Ierusalim (Zaharia 9,9) unde va fi vândut şi răstignit ( Isaia 5,3), unde va învia şi se va înălţa la cer şi unde la Pogorârea Duhului Sfânt va întemeia cea dintâi biserică creştină . „ Fiu născut din Fecioară” (Iisaia 7,14;9,6); „Mântuitor blând”(Zaharia 9,9); „Mielul lui Dumnezeu” care va ridica păcatele lumii ( Ioan Botezătorul la Ioan l ,29).

- Ea va naşte Fiu şi vei chema numele lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. (Matei l,2l)(preziceri despre Mântuitorul - Catehismul Ortodox-Timişoara 1990-Tipărit cu binecuvântarea I.P.Sf.Nicolae, Mitropolitul Banatului) pag. 19.

Iisus s-a născut simplu şi a dus o viaţă simplă pentru ca cei ce aveau să îl urmeze să nu poată urmării avantajele lumeşti - ci doar cele spirituale. Cartea biblică „Cântarea Cântărilor” este o paralelă biblică în acest sens.

Solomon un mare şi înţelept rege în splendoarea sa, cum nu mai avusese Israelul- dintre regii pământeşti -avea să umble travestit şi să-şi ia o soţie modestă, ciobăniţă - care păştea oile    tocmai pentru ca ea să-l iubească sincer şi nu pentru avantajele regale.

Biserica este mireasa lui Hristos şi pentru certitudinea mântuirii se impune o relaţie matrimonială. Biserica se împodobeşte cu icoane aurii, preoţii au veşminte aurii, vasele din Altar sunt de aur, catapeteasma este poleită cu aur. Noi să-aducem Mântuitorului Hristos suflete şi inimi curate în dar, rugăciuni neprihănite şi închinare sinceră şi smerită.

Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor, la ea a venit precum se făgăduise şi Păstor - fiind Dumnezeu pentru noi s-a arătat Om, ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu,

aude! Aliluia!(Condacul al 10-lea: Acatistul Bunei Vestiri a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria).

Cred : ,,şi întrunul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu-adevărat, născut iar nu făcut: Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin care Toate s-au făcut”(articolul al doilea din Crez).

Un fiu s-a născut, un Mântuitor ni s-a dat.

„Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.”(Rugăciune)

=” Hristos se naşte, preamăriţi-L !” =

Lucian Ovidiu Pop

Link-uri

Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor http://www.arhiepiscopiasucevei.ro/

www.trinitas.ro

Evenimente

Colindători basarabeni la Palatul Patriarhiei 

 Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a fost colindat, astăzi, 20 decembrie 2012, de membrii Grupului Folcloric Opincuţa al Liceului Ion Creangă din Chişinău.

Copiii au interpretat colinde tradiţionale româneşti şi au dansat în costume populare, după cum informează Radio TRINITAS.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit şi i-a felicitat pentru prestaţia artistică: "Vă felicităm pentru modul în care aţi prezentat artistic aceste cântări tradiţionale româneşti şi pentru frumoasele costume populare pe care le-aţi arătat. În mod deosebit, apreciem pe aceşti copii care au venit de departe, băieţi şi fete, împreună cu cei adulţi ca să ne reamintească nu numai Sărbătoarea Crăciunului, a Anului Nou şi a Botezului Domnului, ci şi unitatea de suflet, cuget şi simţiri a românilor care locuiesc de o parte şi de alta a Prutului".

 Grup de colindători de la Putna la Patriarhie 

 Un grup de colindători din satul Putna, judeţul Suceava a colindat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în seara de 19 decembrie 2012 la Palatul Patriarhiei din Capitală.

După susţinerea recitalului de colinde Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române le-a mulţumit şi i-a binecuvântat: „Vă mulţumim pentru aceste frumoase cântări şi pentru pluguşorul minunat pe care l-aţi prezentat aici. Ne bucurăm de faptul că păstraţi tradiţiile noastre româneşti, mai ales cele bucovinene şi îmbinaţi evlavia cu frumuseţea cântărilor populare inspirate din credinţa creştină ortodoxă. Putna este un simbol al poporului român, acolo se află mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare care trezeşte în fiecare român sentimentul demnităţii naţionale, dar şi datoria de a apăra credinţa şi de a o transmite din generaţie în generaţie. Felicităm pe părintele care a organizat împreună cu voi acest pelerinaj până la Patriarhie şi în acelaşi timp această frumoasă podoabă a colindelor tradiţionale şi a pluguşorului. Vă dorim Sărbătoarea Naşterii Domnului cu multă bucurie, cu sănătate, ajutor de la Dumnezeu, un An Nou binecuvântat şi Sărbătoarea Botezului Domnului cu multă lumină, pace şi bucurie în suflet“.

Grupul coral este format din 40 de copii.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: PENTRU NOI OAMENII ŞI PENTRU A NOASTRĂ MÂNTUIRE – PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI, 2012 

† Daniel prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
                           
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI


„Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,
 S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt
şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om.” (Crezul ortodox)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. „Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10).

Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viaţa şi mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită şi iubitoare, deoarece Fiul Se dăruieşte Tatălui prin ascultare smerită şi Se dăruieşte oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală şi orice neputinţă din popor şi iertând păcatele celor care se pocăiesc.

Aşadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălţăm la El, la viaţa cerească.

De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare lucrare mântuitoare a fost şi scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată şi formulată ca dogmă de către Părinţii Bisericii în faţa ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni şi lăudată în cântări de-a lungul veacurilor de către toţi creştinii binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu.

Pentru Sfinţii Apostoli contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieţi spirituale şi al misiunii Bisericii în lume. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, uimit în faţa iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Timotei 3, 16). Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zice: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi mărturisitori, imnografi şi melozi, n-au încetat să preamărească taina iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privinţă, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „din dor nesfârşit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuşi cel iubit” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 78), adică om.

Cine altul poate mântui sau vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi moarte? Cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Naşterea lui Hristos: „Pe cel după Chip şi după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu şi Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veşnic al lui Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi pierduse viaţa aştepta pe Dătătorul ei” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau Despre învăţământul religios, VIII, în PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico-polemice şi morale, traducere şi note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucureşti, 1998, p. 302).

Pe scurt, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rezumat învăţătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”. Toţi oamenii care, prin credinţă şi Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin fraţi şi surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin înfierea dumnezeiască după har (cf. Ioan 1, 12).

Aşadar, de la Întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul Sfânt. Întrucât Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuşi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinţă umană iubită de Dumnezeu este un loc sacru al prezenţei lui Hristos. „Taina omului-frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. „Dumnezeu - spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin împreuna pătimire patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia. Cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere, note şi două studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 45).

Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, „în aceşti fraţi prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană. Taina omului-frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm.

În acest înţeles duhovnicesc al iubirii milostive ca poartă a mântuirii omului, anul 2012 a fost consacrat în Biserica noastră drept „An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”. De aceea, în centrul atenţiei noastre pastorale şi misionare s-a aflat Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului. Mai precis, am fost chemaţi să aprofundăm învăţătura de credinţă ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu şi să amplificăm ajutorarea sau îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă faţă de cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte.

Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefică şi sfinţitoare pentru mulţimea bolnavilor din unităţile medicale şi din parohii. Ea a întărit comuniunea frăţească, conlucrarea pastorală şi social-filantropică, între cler şi credincioşii mireni, dar şi între Biserică şi alte instituţii. Această lucrare trebuie continuată şi în viitor, pentru că mâinile celor care ajută pe oamenii aflaţi în suferinţă sunt mâinile iubirii milostive a lui Hristos.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În timpul Postului Crăciunului, mulţi dintre dumneavoastră v-aţi învrednicit să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, primind astfel iubirea milostivă şi sfântă a lui Hristos. De aceea, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos trebuie să ne facă milostivi faţă de suferinţele semenilor noştri pentru care Mântuitorul S-a născut, a pătimit, a murit şi a înviat. „Vrei să cinsteşti Trupul Stăpânului? - spune Sfântul Ioan Gură de Aur -, nu-L dispreţui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl laşi gol, tremurând de frig. (…) Cinsteşte-L deci, împărţind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 50 la Evanghelia după Matei, III, în PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 584).

Omul care nu se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, prin  rugăciune, şi semenilor săi, prin fapte bune, sărăceşte spiritual şi se dezumanizează. De ce? Pentru că a pierdut sensul vieţii ca dăruire de sine. Egoismul constant produce în om împuţinare şi moarte a vieţii spirituale, iar iubirea şi dărnicia aduc vieţii omului împlinire şi sfinţire. Adevărul acesta este concentrat în înţelepciunea populară românească a expresiei: „Dar din dar se face Rai”, adică omul milostiv primeşte de la Dumnezeu Cel milostiv lumină, pace şi multă bucurie în suflet.

Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale şi a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni în Casa Tatălui ceresc, a cărei poartă sau pridvor este Biserica, întrucât Sfintele Taine săvârşite în ea sunt arvuna vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.

Deoarece Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind călător şi colindător în lume, creştinii ortodocşi români văd în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Iar preoţii care poartă icoana Naşterii Domnului la casele oamenilor simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar şi pe Însuşi Hristos-Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi aşteaptă ca şi noi să răspundem, cu bucurie şi iubire, la chemarea lui Dumnezeu.

Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi şi prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor şi bătrânilor abandonaţi, ale săracilor şi bolnavilor, ale oamenilor singuri şi întristaţi, flămânzi şi neajutoraţi. Prin urmare, mai ales în aceste zile să urmăm îndemnul „colindului sfânt şi bun”: „Şi-acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun,/Dar nu uita, când eşti voios,/ Române, să fii bun”.

Să-i cuprindem în iubire frăţească şi pe românii care se află dincolo de graniţele României, dorindu-le ajutor de la Dumnezeu în viaţă şi în păstrarea şi cultivarea credinţei ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti, cu gândul la cei dragi din ţară.

Dreptmăritori creştini,

Acum, la sfârşit de an, aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit nouă la zidirea Catedralei Mântuirii Neamului, care se apropie de cota zero, adică se finalizează infrastructura sau baza pe care va fi construită Biserica mare, cu hramurile „Înălţarea Domnului” şi „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”. În mod deosebit, mulţumim şi celor prin care Dumnezeu ne-a ajutat, şi anume: ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi ai Bisericii noastre, care lunar trimit la Patriarhie câte o donaţie pe bază de chitanţă, pentru construirea Catedralei noi. Între eparhiile donatoare a fost fruntaşă, şi anul acesta, Arhiepiscopia Bucureştilor.

Cu multă recunoştinţă, mulţumim autorităţilor centrale şi locale, care ne-au sprijinit financiar, înţelegând că această Catedrală este o necesitate liturgică, dar şi un simbol al credinţei apostolice a poporului român şi al demnităţii lui.

La cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013, suntem chemaţi să înălţăm rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul 2012 şi să-I cerem ajutorul Său în toată lucrarea cea bună şi folositoare pe care o vom săvârşi în anul nou 2013.

Amintim aici că anul viitor, 2013, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, întrucât se împlinesc 1700 de ani de când Sfântul Împărat Constantin cel Mare a dat Edictul de la Mediolan (Milano) din anul 313, prin care înceta persecuţia împotriva creştinilor. Pentru şcolile teologice din Patriarhia Română, anul 2013 este şi Anul comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român (1903-1993).

Dorim ca bucuria sfântă a Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului să vă aducă pace şi sănătate, lumină şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune!

Tuturor vă adresăm urările tradiţionale Sărbători fericite! şi „La mulţi ani!”

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Dată în Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului, anul mântuirii 2012.

Postate de pe Agentia de Stiri Basilica - cu acord.

Sarbatoare Sfantului Apostol Andrei - 30 noiembrie 2011

Cu prilejul sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), Ocrotitorul României și Ocrotitorul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord și a sărbătoririi Zilei Naționale a României (1 decembrie), la Centrul Eparhial din Stockholm (adresa: Hässlingbyvägen 7, 136 91 Haninge – Stockholm) vor avea loc mai multe manifestări duhovnicești ce se vor desfăşura după următorul program:

Luni – 28 noiembrie 2011, ora 17:30 - Săvârşirea Sfintei Taine a Maslului, la Paraclisul Centrului Eparhial, de către Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord, înconjurat de un sobor de preoţi. Părintele Ioan Cojanu, stareţul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Alba-Iulia, va susține la sfârşitul acestei slujbe o conferință cu tema: „Sfântul Apostol Andrei - model de viețuire și mărturisire creștină în lumea de azi”.

Marţi – 29 noiembrie 2011, ora 18:00 - la Paraclisul Centrului Eparhial se va săvârşi Slujba Privegherii cu prilejul sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei.

Miercuri – 30 noiembrie 2011 – Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei - la Paraclisul Centrului Eparhial se va săvârși:
- ora 8:00 Ceasurile, Acatistul Sfântului Apostol Andrei și Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei;
- ora 10:00 Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord, înconjurat de un sobor de preoţi. După slujbă, va avea loc lansarea revistei eparhiale „Candela Nordului”, urmată de Agapa creștină.

Joi, 1 decembrie 2011 – Ziua Națională a României - la Paraclisul Centrului Eparhial se va săvârşi:
- ora 9:00 Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord, înconjurat de un sobor de preoţi;
- ora 11:00 Slujba de Te Deum cu prilejul Zilei Naționale a României. 

Parohia 'Sfântul Sava de la Buzău' din Perugia - Italia are de acum propriul lăcaş de închinare, deoarece a primit o biserică care este destinată în mod exclusiv săvârşirii sfintelor slujbe pentru comunitatea ortodoxă românească din Perugia, informează Departamentul de mass-media al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, citat de „Ziarul Lumina”.

Inaugurarea oficială a bisericii a avut loc duminică, 27 noiembrie, prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Programul manifestărilor prilejuite de acest eveniment au început de sâmbătă, 26 noiembrie, cu inaugurarea expoziţiei fotografice 'România, de la imagine la vis', realizată de Corneliu-Tudor Manolache. Deschiderea expoziţiei a fost făcută de Excelenţa Sa Bogdan Tătaru-Cazaban, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, în prezenţa monseniorului Gualtiero Bassetti, Arhiepiscopul Perugiei-Città della Pieve şi a Preasfinţitului Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Parohia Perugia a fost înfiinţată acum doi ani şi jumătate, cu binecuvântarea Preasfinţitului Siluan, având ca păstor pe părintele protopop misionar Ionuţ Radu. În tot acest timp s-a slujit într-o biserică catolică printr-un contract de închiriere. Începând cu 12 iunie, parohia a primit o biserică foarte frumoasă închinată Sfântului Mucenic Florentie, prin contract de comodat pentru o perioadă de opt ani, în uz exclusiv pentru comunitatea ortodoxă română din Perugia. Biserica este impresionantă prin istorie şi dimensiuni (40 m lungime). Biserica de la Perugia este importantă şi pentru că adăposteşte moaştele Sfântului Florentie, un mucenic de la anul 250 care, împreună cu alţi patru sfinţi mucenici, se află în altarul bisericii.

Contributia Bisericii Ortodoxe Romane la realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918

Realizarea unitatii de neam de la 1 Decembrie 1918 a fost posibila si cu aportul Bisericii Ortodoxe Romane. Mai multe informatii despre cateva dintre situatiile si evenimentele care demonstreaza contributia deosebita pe care a avut-o Biserica la realizarea Unirii romanilor de la 1 Decembrie 1918 ne-a oferit pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa 'Andrei Saguna' din Sibiu: Daca trebuie sa ne gandim la contributia Bisericii la realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, trebuie sa spun ca in vechea Romanie au fost mobilizati 300 de preoti ca si confesori militari, insotind trupele pe campul de lupta, pentru perioade mai scurte sau mai indelungate de timp, iar in Transilvania, 150 de preoti au fost aruncati in inchisorile maghiare, iar alti 200 de preoti au fost exilati in judetul Sopron pe teritoriul Ungariei vestice de astazi, unde au trait in conditii mizere vreme de 2 ani de zile. In toamna anului 1918, dupa ce s-a constituit Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad, unde un rol hotarator a avut marele patriot roman Vasile Goldis, originar din Arad, s-au constituit ulterior peste tot in Ardeal Consilii Nationale si Garzi Nationale Romanesti in cadrul carora preotii si invatatorii Scolilor Confesionale au avut un rol hotarator. Mai notez o legatura directa intre Sibiu si Iasi: Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad l-a incredintat pe tanarul profesor de Teologie Nicolae Balan - viitorul Mitropolit al Ardealului - sa mearga la Iasi ca sa ia legatura cu Regele Ferdinand si cu autoritatile romanesti care erau refugiate acolo, la Iasi'.

In ziua de 1 Decembrie, in urma cu 89 de ani, la Alba Iulia, peste 200.000 de romani erau prezenti pentru a lua parte la proclamarea Marii Uniri. Manifestarile de atunci au inceput cu oficierea Sfintei Liturghii pentru ca romanii se uneau, in primul rand, in plan spiritual. Mai multe amanunte despre evenimentele de la 1 decembrie 1918 ne-a oferit pr. conf. dr. Ion Vicovan, prodecanul Facultatii de Teologie Ortodoxa 'Dumitru Staniloae' din Iasi: 'La 1 Decembrie 1918, romanii din Transilvania, intr-un numar impresionant, s-au adunat pe Campia de la Alba Iulia, in fruntea lor fiind ierarhii celor doua Biserici, Ortodoxa si Greco-Catolica, urmati de profesori de Teologie, de protopopi si multime de credinciosi, unde au hotarat in unanimitate Unirea Transilvaniei cu Romania. S-a stabilit o comisie care sa aduca Actul Unirii la Bucuresti pentru a fi inaintat Guvernului de atunci si Regelui Ferdinand, act care sa consfinteasca dorinta de veacuri a transilvanenilor si nu numai, de a se alipi la patria-mama. Astfel a avut loc infaptuirea Romaniei Mari. In ziua respectiva, la ora 07.00, s-a savarsit Sfanta Liturghie atat in biserica ortodoxa, cat si in biserica greco-catolica. La ora 10.00 s-au adunat pe Campia de la Alba Iulia unde episcopul Caransebesului de atunci, Miron Cristea, a tinut o rugaciune deosebita, compusa special cu acest prilej'.

Sursa informatii - Basilica.ro

Contact

Lucian-Ovidiu POP

mireanautentic@gmail.com

Cuvant de incheiere

·         Veniţi să ne închinăm, Împăratului nostru Dumnezeu,

·         Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu,

·         Veniţi să ne încinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Hristos să fie cu şi în voi! Amin!

Pentru ca acest blog să poată continua să existe, e nevoie de sprijin –în primul rând de rugăciunea voastră spre Dumnezeu pentru binecuvântarea acestei lucrări creştine de misiune ortodoxă.

Cei care doresc să contribuie cu tehnoredactare, semnalări aspecte religioase din zona lor, articole pe diverse teme, sunt bineveniţi.

Aveţi la dispoziţie adresa de e-mail:  mireanautentic@gmail.com

Acceptam de asemenea literatură ortodoxă, casete, CD-uri, DVD-uri, în stare bună pentru a fi oferite ca premii câştigătorilor diferitelor concursuri.

Responsebilitatea articolelor revine autorilor.

Nu vom publica articole care sunt în contradicţie cu principiile şi morala creştină ortodoxă, provocatoare sau cele care nu au la bază principiul iubirii făţă de Dumnezeu şi aproapele.

*ATENŢIE!*

Tot ce apare pe acest blog sub semnătura realizatorului şi administratorului blogului a fost iniţial publicat în diverse ziare şi/sau reviste creştine.

Prin urmare, conform legislaţiei în vigoare, nu pot fi reproduse articole, poezii, studii, fără permisiunea scrisă a autorului sau unde este mai dificil de obţinut, exemplu Sfântul Munte, permisiunea telefonică.

În fiecare ediţie vor fi menţionaţi cei care au colaborat la realizarea ediţiei respective, precum şi cei cu diverse donaţii.

Pentru a colabora la o ediţie a blogului trimiteţi prin e-mail –şi nu uitaţi să menţionaţi adresa şi obligatoriu un număr de telefon la care puteţi fi contactaţi. Multumim!

La aceasta editie a blogului au contribuit:

- fr. Andrei Zadic, masterand, absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa Arad, sectia Teologie Pastorala cu galeria foto de la Man. Vatopedu plus obtinerea aprobarii de postare de la  Manastire si tehnoredactarea textelor din prezentarea paginilor si descrierea blogului dupa conceptia si formularea realizatorului Lucian Pop. 
- Domnul Ceontea Constantin, manager general Agentia de turism intern-extern "SIRIUS" Arad - cu scanare imagini si texte.

• conceptie, structura si prezentare blog, alegere materiale si conceptie texte, format pagini, realizator blog Lucian Ovidiu POP.

Multumuri!

• Mitropoliei Banatului
• Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor
• Tututror celor care au fost alaturi de mine prin incurajari, sfaturi si mai ales insistenta de a vedea acest blog infiintat. Le multumesc pentru rabdarea si increderea pe care mi-au acordat-o.
• Celor care si-au anuntat suportul prin diferite modalitati concrete de a sprijini continuitatea si dezvoltarea acestei lucrari misionare. Dumnezeu sa-i binecuvanteze!

Muzica religioasa

                                          COLINDE
1 - Astazi s a nscut Hristos

Asculta mai multe audio colinde
01 Linu-i lin

Asculta mai multe audio colinde

- O ce veste

Asculta mai multe audio colinde

- Tropar la Nasterea Domnului D Suceveanu

Asculta mai multe audio colinde

Rasuna Bland Spre Seara - 1

Asculta mai multe audio colinde

- Tu Esti Lumina Cea Sfanta

Asculta mai multe audio colinde

Catehism Ortodox

Rugaciuni, Citate Scripturale, Cugetari cu efecte sonore de ecou

Rugaciuni, pasaje scripturale - Lucian Pop Arad

Asculta mai multe audio acustica

Galerie FOTO

Rugaciunea ultimilor Stareti de la Optima

Pagina specială

Semnalări situaţii deosebite- biserici, mănastiri, comunităţi de creştini ortodocşi.

Donaţii- aşezăminte monahale, biserici în construcţie, pictură, renovări, restaurare (indicarea oportună a zonelor unde sprijinul frăţiilor voastre este aşteptat).

Semnalări, abuzuri, situaţii grave, incorectitudini, etc, cu precizarea importantă că responsabilitatea aparţine celor care semnalează astfel de aspecte şi trimit materialele spre postare pe blog.

Această pagină va conţine şi o rubrică mai deosebită, rubrica psihologului, realizată prin implicarea şi bunăvoinţa domnului psihog ...., o disponibilitate pentru aceia dintre dvs. Care se confrunta cu implicatii psihologice mai deosebite si posibil mai ample din domeniul religios dar si cotidian.

Citate din Sfanta Scriptura

·         „…Ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi, vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (II Corinteni 5,20)

·         „Şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”(Matei 28,20)

·         „…Mir vărsat este numele Tău.”(Cântarea Cântărilor 1,2)

·         „…Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”(Ioan 8,12)

·         „Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.” (Ioan12,26)

·         „La voi însă şi perii corpului, toţi sânt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sânteţi cu mult mai de preţ decât păsările.” (Matei 10,30-31)

·         „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7,21)

·         „Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca19, 10)

·         „Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune. Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor şi că de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în legea lui Moise, întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează.” (Faptele Apostolilor 13, 37-39)

·         „Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare virtute nici una nu-i scapă!” (Isaia 40,26)

·         „Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.” (Iacov 1,23-24)

·         „Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu şi se ruga acolo.” (Marcu 1,35)

·         „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11, 24)

·         „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.” (Romani 5,8)

·         „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3,16)

·         „…cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.” (II Corinteni 9,6)

·         „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6,7)

·         „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2,20)

·         „…Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16,30-31)

·         „Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit, în Hristos Iisus.” (Coloseni 1,28)

·         „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.” (Psalmul 18,1-3)

·         „Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre.” (Marcu 11,25)

·         Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preaslăvire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi în toţi vecii. Amin!” (Iuda 1,25)

·         Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca sp mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” (I Timotei 1,15)

·         „… Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1,27)

·         „Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare. Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; El nu se întoarce către Mine fără să dea rod. Ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.” (Isaia 55, 10-11)

·         „Când gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.” ( Isaia 55, 8-9)

·         „Aceasa este viata veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17,3)

·         „Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11,30)

Pagina Parintilor

·         Cum trebuie să-i creştem pe copii noştri?

·         Problemele şi frământările copiilor

·         Aspecte frecvente cu care se confruntă

·         Părintele trebuie să fie în acelaşi timp şi cel mai bun prieten al copilului

·         Forum de discuţii

·         Educaţie creştină

·         Participarea interactivă cu împărtăşiri de experienţă

Această pagină este realizată cu participarea psihologului.

Aveţi copii mai zburdalnici, sau dea dreptul neastâmpăraţi care nu vor să asculte, nu acceptă autoritatea tutelară a părinţilor –întrebaţi şi duhovnicul, ori psihologul nostru şi vă vor răspunde care este soluţia şi cum trebuie să procedaţi

Cum să ne susţinem copii?

Muntean Camelia - loc. Sebeș Alba/AB

Sunt mame care spun că îşi susţin copiii în tot ceea ce vor să facă. De exemplu dacă vor să se facă manechine sau cântăreţe, etc. ele le vor susţine în toate să ajungă ceea ce-şi doresc. Alte mame în schimb le interzic orice dorinţă pentru a-i face aşa cum vor ele.

Se ştie că extremele nu sunt bune şi atunci se pune problema când să-i susţinem şi când să nu-i susţinem. Cel mai bine putem învăţa din Scriptură şi pentru asta ne vom uita la două situaţii.

Matei cap 20,20-23 “Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”

Din situaţia aceasta vedem că mama fiilor lui Zevedeu era împreună cu fiii ei şi e bun lucru ca şi mama şi copiii să fie împreună cu Hristos. În Marcu cap 10 ni se spune că cei doi fii au mers la Domnul Hristos să-i ceară ceva pentru ei iar Matei ne spune că mama lor i-a cerut Domnului Hristos acelaşi lucru pentru ei. Asta înseamnă că mama lor îi susţinea în tot ceea ce vroiau ei să facă. Şi ce le răspunde Domnul? “Nu ştiţi ce cereţi.” Adică nu cereţi bine, vezi care e locul tău şi pentru ce te-a făcut pe tine Dumnezeu şi nu dori să fii altcineva sau altceva. Domnul Hristos le refuză cererea fiilor lui Zevedeu chiar şi la insistenţele mamei lor.

Ce putem învăţa noi de aici? Nu e bine să-i susţinem în orice lucru ci să-i ajutăm să vadă locul şi lucrul pentru care i-a făcut Dumnezeu întrucât părinţii prin vârstă şi experienţă sunt mai înţelepţi decât copiii. Se puteau supăra fiii lui Zevedeu pe mama lor dacă nu-i susţinea? Da, dar răspunsul Domnului era acelaşi indiferent dacă mama lor îi susţinea sau nu. Şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să te superi pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu te poţi supăra? Da, dar cine are de pierdut tu sau Dumnezeu?

Un alt exemplu din Scriptură la care vreau să ne oprim e cu femeia cananeiancă din Evanghelia lui Matei cap 15. Femeia asta vine singură la Domnul Hristos, fără fiica ei, şi-i cere ca să-i vindece fiica deoarece e îndrăcită. Pe deasupra ea nu provine din poporul ales a lui Dumnezeu ci dintr-o ţară păgână. Nu ni se spune ce făcea fata ei de o considera îndrăcită. Vecinii ei probabil o considerau normală mai ales că nu credeau în Dumnezeu şi vedeau în comportamentul ei ceva normal cum vedeau şi la alţii din jur şi probabil mai era şi la modă. Dar vedem că femeia asta nu era cu fata ei şi n-o susţinea în ceea ce făcea. Şi dacă n-o putea aduce la Domnul Hristos, ş-a dus singură să ceară ajutor pentru fata ei care n-o mai asculta.

Ce învăţăm de aici? Femeia asta nu-şi susţinea fata în tot ceea ce făcea, nu era după moda lumii şi nici nu vroia ca fata ei să fie aşa cum credea ea că nu i-a cerut Domnului Hristos să facă ceva ca fata ei să asculte de ea ci i-a cerut să o vindece nu numai la trup dar şi la minte şi inimă. Dacă mama asta ar fi mers după fata ei şi ar fi susţinut-o în tot ceea ce făcea şi cu bune şi cu nebune, îşi mai vedea fata vindecată? Nu pentru că pe drumul ăla nu se putea deoarece tu nu ai puterea Domnului Hristos să scoţi demoni. Soluţia este să mergi tu la Domnul Hristos cum a făcut femeia asta.

Dacă copilul tău vrea un lucru rău, tu nu căuta să-l susţi pe motiv ca să nu plângă că nu îi eşti alături că vei plânge după aceea. Să îi fii alături înseamnă să te ţii de Dumnezeu căutând voia Lui, nu a ta sau a altcuiva şi să-l ajuţi şi pe el să caute voia lui Dumnezeu şi s-o împlinească că Dumnezeu e cel care uneşte. 

                       Conflictul si Criza in clasa de elevi

       Problema managementului clasei de elevi este o problemă de actualitate a învăţământului românesc din ultimele decenii, ca urmare a numeroaselor schimbări de politică educaţională, economică și psiho-socială.      Se cunoaște faptul că nu există tehnici infailibile de conducere, coordonare și control eficient al clasei, iar strategiile și procedeele sugerate în tratatele pedagogice sunt mai
degrabă rezultatul generalizat al unor investigaţii știinţifice, decât soluţii fundamentate pe realitate. 

       Managementul clasei vizează nu numai problemele minore care pot apărea într-o clasă de elevi, ci și problemele serioase de comportament și disciplină. Sala de clasă poate fi abordată ca un spaţiu de
confruntare, unde nu întotdeauna profesorul beneficiază de o poziţie privilegiată. 

       De multe ori, sursele confruntării se află în exterior (frustrări sociale, probleme familiale, tulburări de comportament sau psihice etc.), dar acest lucru nu înseamnă că profesorul le poate ignora. În orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constă în stări tensionale instalate la niveluri diferite: elev-elev, diriginteelevi, profesori-elevi, clasa de elevi – alte colective de elevi, elevi – părinţi. 

       Cauzele care pot genera conflicte sunt foarte diferite, situându-se atât la nivelul profesorului, la nivelul elevului, cât și la nivelul dirigintelui, al conducerii școlii sau al părinţilor. Aceste conflicte sunt cel mai adesea provocate de: 

• lipsa de comunicare sau de comunicarea defectuoasă; 
• insuficienta cunoaștere a elevilor și a specificului interacţiunii în clasa de elevi;
•  lipsa de atenţie în raport cu dorinţele și așteptările
  celor implicaţi în actul educaţional;
• lipsa de obiectivitate a cadrului didactic în conduita faţă de
  elevi;
• supraîncărcarea elevilor cu sarcini suplimentare și/sau
  nediferenţiate;
• nevalorificarea și/sau lipsa de apreciere a aptitudinilor
  elevilor;
• neacceptarea exprimării unor opinii opuse sau modificate
  de către elevi;
•  recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea
  unor probleme;
• pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor;
• menţinerea unor catalogări /,,etichete” cu privire la elevi;

 

•  neimplicarea elevilor în luarea deciziilor;
•  nediscutarea cu elevii a regulilor și a consecinţelor încălcării acestora;
•  slaba comunicare cu părinţii, cu consiliul profesoral al clasei și cu conducerea școlii.

Pentru a face faţă noilor condiţii instalate în clasa de elevi, profesorul poate recurge la strategii de evitare

(cultivarea unei toleranţe largi din partea profesorului prin plasarea conflictului în registrul glumei), strategii de
diminuare (acţiuni de amânarea unor decizii pentru a evita precipitarea crizei sau escaladarea conflictului) și strategii de confruntare (recurgerea la ameninţări fondate care se vor pune în practică sau la negociere pentru alegerea unei rezolvări raţionale și viabile). Prin nerezolvare, un conflict poate degenera în CRIZĂ,
aceasta constând într-un eveniment neașteptat, neplanificat, efect al unei acumulări tensionale, generatoare de stres și de pericole în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei, dar chiar și cu integritatea fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. De aceea, se impune nu numai rezolvarea situaţiilor conflictuale și de criză, cât, mai ales, prevenirea acestora, promovând strategii rezolutive în cadrul programului de intervenţie:

• ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict;
• identificarea motivului real, generator al stărilor de tensiune;
• analiza comparativă, cu obiectivitate, a variantelor expuse;
•  găsirea punctelor comune pozitive, pentru a fi utilizate ca puncte de plecare în soluţionare;
• discuţia individuală, cu fiecare parte, pentru a completa informaţiile cauzale;
• discuţia la nivelul grupului, ca studiu de caz;
• arbitrajul, implicarea unei părţi neutre sau medierea, consultanţa, consilierea;
• punerea în situaţii de comunicare şi exprimare emoţională variată (deschidere);
• utilizarea sistemului de sancţiuni, pedepse şi recompense;
• antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
• apelul la factori de specialitate ( medici, jurişti, psihologi, asistenţi sociali) în cazul abaterilor şi devierilor grave de comportament etc.

Prof. ZLATINCA NEAMŢ

                   Preluat din revista Vatra Noua - cu acordul redactiei.