Noul sediu – Promisiuni împlinite
Biblioteca Naţională reprezintă unul din cele mai
importante simboluri ale unei ţări şi în acelaşi timp o instituţie de
importanţă strategică datorită menirii sale de a constitui, prezerva şi
valorifica creaţia intelectuală scrisă a acelui popor.
Clădirile care adăpostesc
biblioteci naţionale sunt, pentru fiecare ţară, clădiri reprezentative din
punct de vedere arhitectural, întrucât sintetizează, la nivel simbolic,
moştenirea culturală a poporului respectiv. Multe ţări europene au alocat, ca
sedii pentru bibliotecile lor naţionale, foste palate (Austria, Spania,
Ungaria), clădiri cu valoare patrimonială şi simbolică (Cehia, Italia,
Finlanda) sau construcţii cu destinaţie clară de bibliotecă naţională,
dimensionate corespunzător şi reprezentând vârfuri ale realizărilor
arhitectonice (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Bielorusia, Croaţia).
România se înscrie în rândul
ţărilor care au construit o clădire reprezentativă pentru a adăposti patrimoniul
documentar naţional regăsit în Biblioteca Naţională. Comparativ cu alte ţări
europene, România are o bibliotecă naţională relativ tânără, ale cărei colecţii
ilustrează, prin modalităţile de constituire, dezvoltare şi prin structură,
destinul istoric al poporului român.
Necesitatea stringentă, pentru
România, a îndeplinirii funcţiilor de bibliotecă naţională a dus la
reînfiinţarea acestei instituţii, după o întrerupere de 54 de ani. Astfel, prin
Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.193, din 25 iunie 1955, instituţia îşi
reia activitatea sub vechea denumire, uşor modificată, de Bibliotecă Centrală
de Stat, până în anul 1990, când a primit titulatura actuală, de Biblioteca
Naţională a României (H.G. 476 din 5.02.1990), după modelul celorlalte biblioteci
din Europa.
Creşterea rapidă a colecţiilor
alături de numeroasele funcţii şi atribuţii specifice unei biblioteci naţionale
au impus ca o necesitate, construcţia unei clădiri cu destinaţie specifică de
bibliotecă naţională. De fapt, chiar din 1957 când Biblioteca Centrală de Stat
se mută în fostul Palat al Bursei din Strada Ion Ghica, nr. 4, se apreciează
spaţiul ca fiind insuficient şi se afirmă ca un deziderat „necesitatea
construirii unui local propriu pentru bibliotecă, pe un spaţiu corespunzător
care să permită creşterea depozitelor şi a serviciilor în raport cu dezvoltarea
în timp a bibliotecii precum şi aplicarea mijloacelor mecanizate de deservire
rapidă a cititorilor şi automatizerea procesului de muncă.”[1]
În 1968 este elaborat “Programul
pentru întocmirea temei de proiectare a construcţiei Bibliotecii Centrale de
Stat a R. S. România” [2], în fapt un set elaborat de cerinţe, expuse în peste
100 de pagini, privind “amplasarea bibliotecii; concepţia arhitectonică;
concepţia funcţională; capacitatea depozitelor, sălilor de lectură,
serviciilor, atelierelor, etc; problemele de mobilier, utilaje şi instalaţii”.
Concepţia arhitectonică a cladirii
trebuia să ţină cont de cele trei deziderate ale arhitecturii moderne:
funcţionalitate, flexibilitate (interioară şi exterioară), intimitate.
Funcţionalitatea însemna că,
biblioteca era privită ca un organism viu în care buna funcţionare a întregului
era rezultanta bunei funcţionări a fiecărei componente. Se avea în vedere
circuitul publicaţiilor atât spre depozit cât şi între depozite şi sălile de
lectură, circuitul utilizatorilor, circuitul bibliotecarilor, funcţionalitatea
sălilor de lectură, a atelierelor, a birourilor, a altor spaţii.
Flexibilitatea avea în vedere
dezvoltarea ulterioară a clădirii în condiţiile creşterii colecţiilor,
diversificării activităţilor, asigurării permanente a condiţiilor de
microclimat.
Intimitatea era definită ca
opoziţie a rigidităţii şi se considera că o bibliotecă trebuie să furnizeze o
atmosferă caldă, familiară lipsită de formalism şi convenţionalism.
De asemenea, trebuia avută în
vedere o tehnicizare care presupunea: o bună conservarea a publicaţiilor;
mecanizarea transporturilor (orizontal, vertical); transmiterea comenzilor din
sălile de lectură către depozite; introducerea automatizării în prelucrarea
publicaţiilor şi regăsirea informaţiilor; utilarea corespunzătoare a tuturor
compartimentelor de activitate ale bibliotecii.
Toate proiectările şi
reproiectările ulterioare au pornit de la aceaste cerinţe de proiectare.
Prima temă de proiectare generală
datează din 1971 [3]. Discuţiile au fost reluate după cutremurul din 1977, tema
de proiectare fiind actualizată cu studii suplimentare de rezistenţă şi
ajustări privind compartimentările ulterioare. Construcţia a fost începută în
1986.
Evenimentele din decembrie 1989 au
dus însă, la sistarea investiţiei. Până în
2005, prin bugetul instituţiei au fost alocate fonduri care au permis
amenajarea unor spaţii de depozitare pentru a reuni colecţiile aflate în
diferite locaţii.
În 2007, proiectul noului sediu al
Bibliotecii Naţionale a României este asumat de Guvernul României, ca proiect
de importanţă naţională şi beneficiind de finanţarea Băncii Mondiale.
Biblioteca Naţională, ca
beneficiar, şi SC Carpaţi Proiect, ca proiectant, au prezentat argumente în
susţinerea unui proiect reprezentativ pentru noul sediu al Bibliotecii
Naţionale a României. Argumentul de bază a fost importanţa patrimonială şi
simbolică pe care o are o bibliotecă naţională pentru o ţară. Elaborată în colaborare
cu specialişti din Biblioteca Naţională a României, tema de (re)proiectare avea
ambiţia de a contribui la succesul acestei instituţii în demersurile de
promovare a imaginii României în lume.
Pentru instituţia culturală a
Bibliotecii Naţionale, pentru asigurarea funcţiunilor sale multiple, s-au
urmărit a se realiza spaţii caracteristice, structurate pe următoarele
funcţiuni:
- spaţii destinate funcţiunii de
bibliotecă naţională;
- spaţii cu funcţiuni preponderent
culturale;
- spaţii administrative de
deservire;
- spaţii tehnice, circulaţii şi
anexe utilitare.
Toate aceste funcţiuni cooperează,
desigur, contribuind la obţinerea unui amplu centru de cultură, interesant şi
atrăgător pentru public. Tratarea arhitecturală a acestor spaţii este modernă,
realizându-se o imagine deosebită, în acord cu anvergura şi importanţa
funcţiilor instituţiei.
Spaţiile destinate funcţiunii de
bibliotecă naţională, ca şi de bibliotecă publică au fost riguros gândite,
controlate şi structurate, deoarece sunt cele care adăpostesc documentele cu
valoare patrimonială; sunt destinate informării, înscrierii, direcţionării,
controlului de acces, sălilor de referinţe, cercetare bibliografică, cataloage
tradiţionale şi cataloage electronice şi sălilor de lectură (inclusiv de cercetare
şi studiu individual), depozitelor de carte, manuscrise, stampe, fotografii,
hărţi, planuri, periodice, teze de doctorat, depozit legal etc., sistemelor
informaţionale, bibliotecii digitale şi editurii electronice, evenimentelor şi manifestărilor
audio-vizuale şi multimedia, laboratoarelor de restaurare şi patologia cărţii,
primiiexpediţiei de carte, comunicării, strategiei şi cooperării, relaţiilor
culturale interne şi internaţionale, tranzitului de carte, pentru editură şi
tipografie şi pentru Muzeul cărţii şi bibliotecii.
Spaţii cu funcţiuni preponderent
culturale includ: Aula (400 de locuri), sălile de diverse capacităţi, pentru
conferinţe şi manifestări culturale, spaţii publice polivalente (pentru diverse
întâlniri, manifestări, relaţii culturale), săli multimedia, librării şi anticariat,
spaţii pentru divertisment, spaţii expoziţionale şi de spectacol.
Spaţiile administrative, de
deservire presupun: birouri (pentru salariaţi, conducere, consiliu ştiinţific,
resurse umane, juridic, financiar şi administrativ), spaţii pentru deservirea personalului,
vestiare, grupuri sanitare. Au fost asigurate locuri de acces, parcare şi
garaj.
Reproiectarea a acordat o atenţie specială
imaginii exterioare a clădirii, urmărindu-se crearea unui aspect modern, de
secol XXI.
În data de 17 martie 2009, ministrul
Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Theodor Paleologu, declara
reînceperea lucrărilor de construcţie, lucrări care, potrivit contractului
semnat cu firma Aedificia Carpaţi, aveau să dureze 30 de luni. În acest amplu
proiect, cu o valoare de investiţie de 112.894.627 euro (1.033 euro/mp.),
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a avut calitatea de ordonator
principal de credite şi de autoritate contractantă.
Clădirea – una dintre cele mai
mari din capitală – a fost terminată la sfârşitul anului 2011, după 25 de ani
de la începerea lucrărilor (1986) şi regăsim spaţiile specificate în ultima
temă de proiectare.
Sediul Bibliotecii Naţionale a
României este format din două corpuri: Aula (22.000 mp) şi corpul propriu-zis
(90.000 mp), suprafaţa totală desfăşurată fiind de 112.000 mp.
Biblioteca propriu-zisă este
compusă din 9 corpuri (A, B C, D, E, F1, F2, F3, F4), la care se adaugă Aula,
cu 3 corpuri (G, H şi I).
Există 11 niveluri, dintre care
unul de subsol (înălţimea unui nivel: 3,6 m).
Suprafaţa de teren pe care este
ridicată clădirea (incluzând şi spaţiile verzi, de agrement) este de 50.217,25
mp. Terenul este în proprietatea statului român şi în administrarea MCPN.
Noul sediul al Bibliotecii
Naţionale a României a fost gândit să satisfacă funcţiile de bibliotecă
naţională, dar şi funcţii culturale şi de petrecere a timpului liber. Primele
niveluri, începând cu parterul, sunt rezervate publicului, în general, iar cele
superioare – depozitelor, laboratorului de restaurare şi birourilor.
Evenimentul major al anului 2012 a
fost mutarea în noul sediu şi
redeschiderea oficială către public și oferirea de noi posibilități de
acces la informație și de petrecere a timpului liber datorită facilităților de
care dispune noua clădire.
Ca orice casă nouă și noul sediu
al Bibliotecii Naționale a fost sfințit, în data de 22 aprilie, de
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După slujba
de sfințire, Patriarhul României a rostit un mesaj de binecuvântare intitulat
„Biblioteca Națională – un mijloc de conservare și comunicare de-a lungul
timpului a moștenirii intelectuale a unui popor“, în care a evidențiat rolul și
importanța existenței Bibliotecii, într-un spațiu modern.
În prima parte a anului, la
nivelul instituției, eforturile s-au concentrat pe activităţile de mutare și
rearanjare a colecţiilor în noile depozite și săli de lectură, respectându-se
principii biblioteconomice moderne.
Facilităţile oferite de noua
cladire a Bibliotecii Naţionale a României au permis o valorificare eficientă
a potenţialului său biblioteconomic,
cultural, profesional ştiinţific şi o mai bună vizibilitate în massmedia şi la
nivelul societăţii româneşti.
Agenda culturală a Bibliotecii
Naţionale îşi propune susţinerea, promovarea şi valorificarea patrimoniului
naţional scris, precum şi deschiderea spre interculturalitate. Astfel, mesajul
instituţional a fost transmis prin toate formele de manifestare artistică, de la muzică şi dans,
până la spectacole de teatru şi film, expoziţii de artă plastică, seri de
lectură, dezbateri, etc. Reprezentative în acest sens au fost evenimentele culturale prilejuite de deschiderea oficială
a Bibliotecii Naţionale în noul său sediu, implicarea acesteia în acţiunile „Noaptea
cercetătorilor” şi „Nocturna bibliotecilor“, sau redeschiderea, dupa 100 de
ani, a Expoziţiei „Museum“, ce îşi propune valorificarea bunurilor muzeale de
la Biblioteca Batthyaneum.
Biblioteca Naţională a României a
fost gazdă şi partener într-o serie de evenimente culturale de înaltă ţinută:
conferinţa internaţională Arhivă,
Istorie și Politică în România secolelor XIX-XXI, alături de Arhivele Naționale ale României (21
septembrie 2012), Expoziţia Artistul
şi puterea. Arta plastică 1950-1990,
proiect al Centrul Cultural ArtSociety (27 septembrie-9 decembrie 2012) sau Recuperarea Dâmboviţei, râul uitat al Capitalei, un proiect al Asociației Ivan Patzaichin-Mila 23 (18
octombrie-5 noiembrie 2012).
Zilele Bibliotecii Naţionale a
României, ediţia a XV-a au avut ca temă a conferinţei organizate cu acest
prilej Rezistenţa prin credinţă:
Centenar Nicolae Steinhardt (1912- 2012). Detenţie politică şi detenţie
religioasă în anii comunismului.Călugărul-tipograf Macarie şi contextul
politic-religios european al secolelor XV-XVI.
Cu această ocazie au fost invitaţi să conferenţieze o serie de personalităţi de
marcă - dl. Romulus Rusan, director al Memorialului Victimelor Comunismului şi
al Rezistenţei – Centrul Internaţional pentru Studiul Comunismului, dl. George
Ardeleanu, autorul volumului N.
Steinhardt şi paradoxurile libertăţii,
Părintele Exarh Timotei Aioanei.
Au fost omagiaţi prin evenimente
speciale şi lansări de carte Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Nicolae
Steinhardt, Ion Budai Deleanu. Pentru melomani, în luna septembrie 2012,
într-un cadru special, pe malul Dâmboviţei s-au desfăşurat Nocturnele baroce: Bach, Vivaldi, Scarlatti şi Händel
pe malul Dâmboviței, proiect al Asociaţiei Kitarodia.
În cadrul programul Şcoala Altfel au vizitat Biblioteca Naţională elevi şi profesori de
la peste 60 de şcoli şi licee din Bucureşti şi din ţară.
Iată de ce putem spune că noul
sediu al Bibliotecii Naţionale a României este o promisiune împlinită.
Promisiunea de a fi instituţia ce păstrează şi valorifică patrimoniul cultural
naţional pentru generaţiile ce vor veni.
[1] Dare de
seamă pe anul
1957 ale Bibliotecii Centrale de
Stat
şi ale
serviciilor.
Dosar nr. 1- 1957 [Document inedit],
Arhiva
Bibliotecii Naţionale a României,
p 3.
[2] Programul
pentru întocmirea
temei de proiectare a
construcţiei
Bibliotecii Centrale de Stat a R. S. România :
Forma
I.
Bucureşti: Biblioteca Centrală
de Stat, 1968, 100
p.
[3] Tema de
proiectare generală pentru
construirea noului
local
al Bibliotecii Centrale de Stat. Bucureşti: Biblioteca
Centrală
de Stat, 1971
[4] Biblioteca
Naţională a României:
Raport anual de
activitate:
2010.
http://www.bibnat.ro/dyn-doc/Raport_
BNR_2010.pdf
Conf. Dr. Elena TÎRZIMAN
Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Litere
