Un gând de recunoştinţă şi preţuire la ceas aniversar şi omagial – Înaltpreasfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu la împlinirea a nouăzeci de ani de viaţă pământească, slujitoare şi pilduitoare...
Motto: „Să avem mare nădejde în
bunătatea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în ajutorul Său, că de aceea a
venit Mântuitorul la noi, ca să ne pregătească prin Învierea Sa marea noastră
trecere. Nici unul să nu ne mai temem de moartea fizică, pentru că ne-a izbăvit
pe noi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Toţi să îndrăznim, nici unul să nu
descurajăm, ca să intrăm la ospăţul Domnului nostru, luând aminte că „nici unul
mustrat de cugetul său mai înainte de a se spovedi să nu cuteze cu nebăgare de
seamă să se atingă de acest foc mistuitor“, după cum spune Sfântul Ioan Gură de
Aur în Cuvântul său din Joia Mare.
Cu acest îndemn de încurajare şi
de nădejde în Iisus Hristos Cel înviat, precum şi cu nădejdea în darurile
Bisericii lăsate nouă prin Sfintele Taine, Vă doresc din inimă învierea
Dumneavoastră a tuturor din moartea sufletească, învierea neamului nostru şi
învierea sufletească a întregii omeniri, ca să se risipească dintre noi, precum
se risipeşte fumul, orice vrajbă, orice ură, orice dezbinare, orice răzbunare,
spre binele nostru vremelnic şi veşnic şi spre lauda Tatălui şi a Fiului şi a
Duhului Sfânt, Amin!...” (Mitropolit Nicolae Corneanu).
Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae,
Ziua
de 21 noiembrie a fiecărui an ne duce cu gândul la ziua de naştere a
înaltpreasfinţiei voastre, moment şi eveniment care în acest an este mai
special sau mai deosebit deoarece aţi ajuns la o frumoasă vârstă, rotundă – cea de 90
de ani de viaţă pământească, slujitoare şi pilduitoare!... Prilej pentru a vă
transmite, în numele familiei mele şi al meu personal, urările noastre de multă sănătate,
de multă putere de muncă în continuare, de mult succes, de mult spor şi de
multe împliniri duhovniceşti, toate încununate cu un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!...”
Cuprins fiind de emoţie, respect şi recunoştinţă m-am tot
gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva
rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Înaltpreasfinţia
Voastră acum, la împlinirea a nouăzeci de ani de viaţă şi a peste cincizeci
de ani de slujire apologetică, arhierească şi mitropolitană, jertfelnică şi mărturisitoare, cu timp şi fără timp, în
spiritul bunei noastre înţelepciuni şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a
Poporului nostru Românesc, din partea de Vest a Ţării!...
Constat,
cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru, mai
ales pentru unul ca mine care vă cunosc de, relativ, puţină vreme adică de
numai douăzeci şi doi de ani, în condiţiile în care sunteţi slujitorul şi
arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor şi credincioşilor ce vieţuiesc în cuprinsul
teritorial canonic al Arhiepiscopiei
Timişoarei şi Mitropoliei Banatului, de peste cincizeci de ani (de peste o
jumătate de veac), fiind, în momentul de faţă, decanul de vârstă (şi în
privinţa vârstei şi în cea a vechimii în funcţie) în rândul Mitropoliţilor
Bisericii Ortodoxe Române!...
În
viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea înaltpreasfinţiei voastre se
conturează şi se identifică prin câteva trăsături şi calităţi distincte şi
anume: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune
pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale,
perene ale poporului nostru, prin felul dumneavoastră de a fi, unul foarte
calm, blând şi aşezat, şi, totodată, foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau
complicat; după aceea prin tenacitatea, fermitatea şi perseverenţa, prin
dispoziţia pe care o aveţi spre intensificarea eforturilor în vederea
rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cere; prin cultura teologică, duhovnicească şi nu
numai cu care sunteţi înzestraţi datorită muncii şi tenacităţii Înaltpreasfinţiei Voastre – deoarece
sunteţi un erudit, un cult şi un autodidact înnăscut, precum şi foarte
consecvent cu dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi; prin luciditatea şi
spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă
prin spiritul de disciplină şi bună
rânduială, în primul rând cu propria dumneavoastră persoană, revelat cu fiecare
slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte
accesibil şi înţelept, coerent (dar) şi consistent, în diferite împrejurări ori
cu diferite prilejuri sau ocazii!... De asemenea, mai aveţi şi calitatea de a
fi un om de o sinceritate, discreţie, modestie şi nobleţe spirituală,
interioară, ieşite din comun, care îţi inspiră foarte multă încredere, confort
sufletesc sau lăuntric, precum şi dragoste faţă de valorile eterne ale
spiritualităţii noastre româneşti şi ortodoxe!...
Aţi
ajuns la o vârstă şi la o maturitate sau experienţă la care, probabil, vă
gândiţi mai mult la ce a fost în urmă, făcându-vă tot felul de bilanţuri deşi,
eu personal vă sugerez să nu renunţaţi, nici de aici înainte, la aspectele,
diverse şi variate ale activităţii dumneavoastră, care este foarte folositoare
multor oameni – slujitori ai altarelor sau credincioşi ai Bisericii noastre
dreptmăritoare!...
Cugetând
la activitatea şi la personalitatea Înaltpreasfinţiei Voastre, care este foarte
bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul
omului providenţial cu care v-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al
tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Marele Arhiereu,
pe care Înaltpreasfinţia Voastră l-aţi cinstit şi l-aţi slujit întotdeauna
cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!...
M-aş
bucura să ştiu, Înaltpreasfinţia Voastră, că atât
contemporanii cât şi posteritatea vă vor acorda, totdeauna, cinstea,
recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce aţi făcut, pentru ceea ce
sunteţi şi însemnaţi în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă
rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare
fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii
şi înaintaşii noştri dar încerc, totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de
optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele dumneavoastră va fi
pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-aţi făcut atâtor
oameni şi care fapte, fiţi sigur, că sunt consemnate de către Mântuitorul
nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi
veşnică de care, ne rugăm Lui, să aveţi parte!...
Aşadar,
fiţi încredinţat, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit
Nicolae, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai
Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să vă dăruiască
multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să vă răsplătească
pentru faptul că i-aţi făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală teologică
înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-aţi hirotonit preoţi şi diaconi, după
care i-aţi instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei
cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun; apoi aţi târnosit şi
binecuvântat atât de multe biserici şi
lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri -
marcate de prezenţa şi activitatea înaltpreasfinţiei voastre atât de
prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor
ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-vă, încă odată să ne trăiţi
întru mulţi, folositori şi roditori ani!...
În altă
ordine de idei, vom
afirma şi reţine faptul, referindu-ne la câteva date biografice ale Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi
Mitropolit Nicolae Corneanu, că, Duhul Domnului a împărţit păstorilor
sufleteşti ai neamului nostru românesc diferite daruri duhovniceşti. Unii au
fost buni şi renumiţi Părinţi Spirituali, îndreptând pe cei greşiţi, alţii au
suferit pentru turma lor greutăţile vremurilor şi nu au părăsit-o la necaz.
Unii au fost tari în credinţă, alţii au fost pildă de smerenie. Unii au luminat
prin ştiinţa lor, iar alţii prin dreaptă cârmuire. Dragostea de carte şi credinţă
l-a chemat devreme pe Înaltpreasfinţia Sa
Dr. Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului. Căci, este binecunoscut
ataşamentul şi devotamentul dedicat şi închinat slujirii lui Dumnezeu, prin
renunţarea la bucuriile personale, exemplar reprezentat de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae, cu
atât mai mult cu cât este socotit şi recunoscut sau acreditat ca cel mai
longeviv Arhiereu şi Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, contemporane, fiind
de cincizeci şi unu de ani în această funcţie, slujire şi demnitate. Foarte
iubit de credincioşi, Părintele
Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae continuă să uimească prin puterea cu care
îndură nevoinţele trupului, seninătatea chipului, a glasului ce păstrează
aceleaşi inflexiuni şi peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum şi
nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care o insuflă acelora care
i se adresează. Cuvintele sale blânde dar pline de conţinut, mesaj şi miez par
un îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri
tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinaţi. Şi-a înţeles misiunea de
la bun început, ştia că a urma acest drum al credinţei înseamnă a fi frământat,
a-ţi pune întrebări, a învăţa mereu, a o lua iar şi iar de la capăt…
Înaltpreasfinţia Sa Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebeş , judeţul
Caraş-Severin, într-o familie de preoţi. Tatăl său era Preot la Biserica Sfântul
Ioan Botezătorul din oraşul Caransebeş, iar unchiul a fost Secretarul Episcopului
Miron Cristea. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae a
fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o.
Între anii 1934 - 1942 a
urmat Şcoala elementară şi Liceul în oraşul Caransebeş, alegând să urmeze la Bucureşti cursurile
Facultăţii de Teologie. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. La Crăciunul anului 1943
este hirotonit Diacon celibatar de către Episcopul Veniamin Nistor al
Caransebeşului, în Biserica Parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. Licenţiat
în Teologie, după absolvirea facultăţii îşi concentrează eforturile în vederea
pregătirii tezei sale de doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu
titlul: “Viaţa şi petrecerea Sfântului
Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului” sub
coordonarea regretatului Părinte Profesor de Patrologie şi literatură
Patristică Ioan G. Coman.
Revenind pe plaiurile natale, este
numit Profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebeş şi după
desfiinţarea istoricei Episcopii de aici merge la Timişoara , unde este
numit în anul 1949 Secretar, apoi Referent principal la Centrul Eparhial ,
iar între anii 1952 - 1956 ocupă funcţia de Consilier Cultural al
Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului. Din anul 1956 reia activitatea în
învăţământul teologic ca profesor la Seminarul Teologic
din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza până la 1 martie 1959 când devine
Conferenţiar Universitar la Catedra
de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu,
predând Teologia simbolică şi Limba greacă. Dascăl de elită, cu o temeinică
pregătire, dublată de un larg orizont de cultură generală, profil de
enciclopedist, a format generaţii întregi, toţi cei care i-au audiat cursurile
având mereu în minte şi în inimă chipul profesorului de vocaţie. Prelegerile
sale atrăgeau îndeosebi prin claritate şi eleganţă în ceea ce priveşte stilul
şi maniera de prezentare. Ţinuta sa sobră şi dragostea faţă de studenţi au
lăsat urme de neşters în sufletele acestora.
În anul 1960 este hirotonit Preot
de către viitorul şi de pie memorie Patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci
Episcop Vicar Patriarhal, iar la 15 decembrie este ales Episcop al Aradului,
Ienopolei şi Hălmagiului. Se călugăreşte la Mănăstirea Cernica
de lângă Bucureşti, la data de 12 ianuarie anul 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit Arhiereu în Biserica
“Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti la 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul
Justinian Marina, împreună cu alţi doi ierarhi, instalarea în funcţia de Episcop
al Aradului având loc la 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din municipiul
Arad.
La 17 februarie 1962, acelaşi
Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului
şi Mitropolit al Banatului. A fost instalat la 4 martie 1962 în Catedrala Mitropolitană
din municipiul Timişoara, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian
Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod. În anii `80 a colaborat cu Institutul
Ecumenic ”Pro Oriente” din Viena - Austria susţinând mai multe prelegeri şi comunicări.
Între anii 1978 - 1981 a
activat ca Membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor
şi, de asemenea, Delegatul Patriarhiei Române la instalarea Papilor Ioan Paul I
şi Ioan Paul al II - lea.
A răspuns o vreme de comunităţile
ortodoxe române de peste hotare. Ca ierarh s-a îngrijit de problemele
administrative şi gospodăreşti din eparhie, având numeroase iniţiative printre
care sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi lăcaşuri de cult,
restaurarea unor monumente istorico - bisericeşti din eparhie, sprijinirea
mănăstirilor şi înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara. Urmare
neobositelor preocupări cărturăreşti, Înaltpreasfinţia
Sa este ales, în anul 1992, Membru de Onoare al Academiei Române şi Membru
al Uniunii Scriitorilor din România. Este “Cetăţean de Onoare” al oraşelor
Timişoara, Lugoj şi Caransebeş.
În anul 1997 i s-a înmânat Premiul
Grupului pentru Dialog Social “Pentru întreaga viaţă închinată adevărului,
dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul Naţional “Pentru
Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României. În anul 2008 a primit din partea Majestăţii
Sale Regele Mihai I Ordinul ”Crucea Casei Regale a României”, de asemenea între
anii 1975 - 2012 a
fost Membru în Asociaţia Internaţională de Studii Patristice.
„Porunca cea mai mare pe care ne-a
lăsat-o Iisus Hristos este să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine
însuţi. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ţi ajuţi semenul, Biserica nu poate
lipsi din această relaţie, are menirea s-o pună în practică, în viaţa de
fiecare zi”, spune, la un moment dat, Înaltpreasfinţitul
Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu, a cărui viaţă,
biografie, carieră şi carte de vizită, impresionante, ne face să ne gândim că
viaţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei Sale
cu siguranţă necesită o lucrare, o monografie cuprinzătoare, complexă şi
completă, spre folosul duhovnicesc al credincioşilor şi ca exemplu, pildă
şi reper pentru vremurile care vor veni.
Acum, în încheierea acestui modest material
omagial şi aniversar, vă doresc, încă odată, un sincer şi călduros “La
Mulţi şi Fericiţi Ani”, adresându-vă totodată, calde şi
sincere mulţumiri pentru tot!...
Bucureşti – 21.11.2013
Cu aleasă preţuire
şi deosebită consideraţie,
Dr .Stelian Gomboş – Consilier
Înaltpreasfinţiei
Sale, Dr. Nicolae Corneanu –
Arhiepiscopul
Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
N.B.
Mă alătur d-lui cons. Dr. Stelian Gomboş, urându-vă I.P.S. Voastră Părinte Mitropolit viaţă lungă, sănătate şi mult har din partea „Vistierului Bunătăţilor”, spre păstorirea „turmei” încredinţate.
De-a lungul întregii mele activităţi misionare, dedicată propovăduirii unei trăiri autentice ortodoxe, î-mi voi aminti mereu rostirea clară, blândă, concisă şi mai ales părintească prin care a-ţi binecuvântat această lucrare misionară.
M-a bucurat că a-ţi remarcat dăruirea mea jertfelnică pentru scumpa noastră ortodoxie şi a-ţi investit încredere în capacitatea de a atinge dezideratul propus.
Îndrăznesc să afirm că am reuşit, titulara „ortodoxie autentică” – a fost promovată pe întregul mapamond, blogul reuşind să-şi contureze un nume şi un renume prin binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru care nu sunt vrednic a mulţumi îndeajuns.
Această iniţiativă a fost prezentată pe un mare portal de ştiri ca iniţiativă unică a unui mirean al Bisericii Ortodoxe şi în cadrul emisiunii „Creatori întru sacru şi profan” – difuzată pe R.R.Cultural.
La ceas aniversar, atât pentru I.P.S. Voastră, cât şi pentru blogul „ortodoxie autentică” ce împlineşte tot în Noiembrie, 2 ani de existenţă, sper să nu vă fi dezamăgit cu nimic, să puteţi privi cu satisfacţie în urmă – la triumful ortodoxiei – a ceea ce dorim să se concretizeze dreapta, sfânta şi străbuna credinţă ortodoxă în sufletul poporului şi anume, o trăire reală, autentică şi (zilnică) permanentă în, prin şi cu împlinirea dogmelor bisericii ortodoxe.
Vă asigur, I.P.S. Părinte Mitropolit, că voi face totul şi pe mai departe pentru aceasta, rămânând independent, dar deplin integrat şi sub deplină „ascultare” – în Biserica ortodoxă ca un fiu iubitor al acesteia.
Mă alătur d-lui cons. Dr. Stelian Gomboş, urându-vă I.P.S. Voastră Părinte Mitropolit viaţă lungă, sănătate şi mult har din partea „Vistierului Bunătăţilor”, spre păstorirea „turmei” încredinţate.
De-a lungul întregii mele activităţi misionare, dedicată propovăduirii unei trăiri autentice ortodoxe, î-mi voi aminti mereu rostirea clară, blândă, concisă şi mai ales părintească prin care a-ţi binecuvântat această lucrare misionară.
M-a bucurat că a-ţi remarcat dăruirea mea jertfelnică pentru scumpa noastră ortodoxie şi a-ţi investit încredere în capacitatea de a atinge dezideratul propus.
Îndrăznesc să afirm că am reuşit, titulara „ortodoxie autentică” – a fost promovată pe întregul mapamond, blogul reuşind să-şi contureze un nume şi un renume prin binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru care nu sunt vrednic a mulţumi îndeajuns.
Această iniţiativă a fost prezentată pe un mare portal de ştiri ca iniţiativă unică a unui mirean al Bisericii Ortodoxe şi în cadrul emisiunii „Creatori întru sacru şi profan” – difuzată pe R.R.Cultural.
La ceas aniversar, atât pentru I.P.S. Voastră, cât şi pentru blogul „ortodoxie autentică” ce împlineşte tot în Noiembrie, 2 ani de existenţă, sper să nu vă fi dezamăgit cu nimic, să puteţi privi cu satisfacţie în urmă – la triumful ortodoxiei – a ceea ce dorim să se concretizeze dreapta, sfânta şi străbuna credinţă ortodoxă în sufletul poporului şi anume, o trăire reală, autentică şi (zilnică) permanentă în, prin şi cu împlinirea dogmelor bisericii ortodoxe.
Vă asigur, I.P.S. Părinte Mitropolit, că voi face totul şi pe mai departe pentru aceasta, rămânând independent, dar deplin integrat şi sub deplină „ascultare” – în Biserica ortodoxă ca un fiu iubitor al acesteia.
Pentru draga noastră Românie,
Pentru scumpa noastră Ortodoxie.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Să ne trăiţi întru Mulţi Ani, Î.P.S.
Voastră!
Sărutăm
dreapta, cu smerenie
ing. Lucian-Ovidiu Pop
realizator blog
Arad - 21.11.2013
