miercuri, 2 decembrie 2015

BUCURIA LUCRĂRII MISIONARE

            Bucuria de a şti că ai fost învrednicit de Dumnezeu cu un talant, pentru a-l folosi spre slava numelui Său, este o bucurie nespus de mare.
            Ea reprezintă bucuria de a şti că eşti angajat într-o lucrare a cărei plată nu se va pierde nici pe acest pământ, unde suntem, “călători vremelnici”, lucrând spre mântuirea sufletului nostru (în baza liberei decizii personale) şi nici în veşnicii. (Matei 10,32; Coloseni 3,23-24)
            Atunci când Dumnezeu te binecuvântează efectiv cu un talant, El Îţi dă şi întregul sprijin necesar pentru a duce la bun sfârşit lucrarea în care eşti implicat, căci Dumnezeu însuşi îngrijeşte de lucrarea Sa. (Ieremia 1,12)
            E necesar doar ca noi să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu cu întreaga noastră capacitate.
            “Dă-mi fiule, mie inima ta şi ochii tăi să simtă plăcerea, pentru căile mele” (Pilde 23,24).
            A fi “dăruit” într-o lucrare misionară presupune dragoste jertfelnică.
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 4,30).
De asemenea, într-o lucrare sunt şi responsabilităţi deosebite, acestea crescând direct proporţional cu mărimea (amploarea) lucrării. “Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca s-o îndeplineşti” (Coloseni 4,17). Aici precizarea ca s-o îndeplineşti se referă la sensul îndeplinirii în mod corect, cu maximă implicare şi responsabilitate.
De unde vom şti însă că nu greşim când ne implicăm în ceva şi de unde avem confirmarea că lucrăm “după voia Domnului”? E necesar ca înainte de implicarea într-o lucrare creştină să cerem prin post şi rugăciune, călăuzire şi binecuvântare de la Dumnezeu. Confirmarea va fi prin roada lucrării. Putem eventual, dacă simţim “impulsul lăuntric” să ne implicăm pe mai multe planuri şi vom vedea pe care latură vom izbândi, lăsându-ne în deplina purtare de grijă a lui Dumnezeu. Şi pentru că, toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu, totul ne va fi de folos. Unele lucruri, aşa cum spuneam, vor fi spre izbândă, altele ca experimentări creştine prin care vom trage învăţături folositoare pentru viitor. Cerând împlinirea voii Sale şi nu a noastră, vom fi “jalonaţi” spre ceea ce ştie Dumnezeu că suntem capabili şi utili la momentul respectiv.
Bucuria lucrării misionare izvorăşte şi dintr-o relaţie de părtăşie autentică cu Dumnezeu. Atunci când ai gustat din apa cea vie, de la “izvorul vieţii”, aceasta se va preface într-un torent de nivelul unei cascade. Nu numai că îţi va astâmpăra setea spirituală, dar se va revărsa pe deasupra, “inundându-i” şi pe cei din jur, primordial fiind exemplul personal, coroborat cu propovăduirea.
Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta», adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim” (Romani 10,8).
Datoria lucrării misionare pentru cei “vrednici” de aceasta, rezidă din însăşi cerinţa bisericii. În Catehismul Ortodox – ediţia 1990 Timişoara, la pag. 34 – cerinţele Bisericii de la fiii ei, a 4-a cerinţă este: “Să aducă şi pe alţii la credinţa ei dreaptă şi mântuitoare”. Aceasta se realizează, evident, aşa cum am arătat deja, prin propovăduire.
De aceea, am şi intitulat lucrarea misionară “Ortodoxie Autentică” întrucât promovez valorile ortodoxe trăite zilnic şi efectiv la cele mai înalte cote, valorile ortodoxiei practicate în viaţa zilnică fiind expuse prin blogul http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/.
Evident, lucrarea misionară în sine nu constă doar din propovăduire, ci trece obligatoriu la împlinirea efectivă a celor propovăduite, având ca ţel primordial iubirea de aproapele.
Lucrarea misionară înseamnă şi a îmbrăca pe cel gol, a da de băut şi de mâncat celor care au nevoie, a vizita pe cei bolnavi şi întemniţaţi.
La lucrarea filantropică e nevoie, însă, de o cercetare prealabilă (pe cât posibil) pentru a ajuta pe cel cu adevărat nevoit. Căci desigur, una este a da (în principiu) un bănuţ oricui îţi cere şi alta a ajuta substanţial, cu efort financiar considerabil, iar noi suntem datori a fi în această lucrare, ca şi în general, ispravnici credincioşi cu cele încredinţate.
Pentru propăşirea lucrării - e necesar mereu - atunci când suntem puşi în faţa unor situaţii mai deosebite sau în faţa unor dileme să stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cerându-i înţelepciune şi călăuzire (Pilde 2,3-6).
Dacă suntem corect şi puternic ancoraţi în “Stânca mântuirii”, beneficiem şi de confirmarea biblică: “... că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8,38-39).
Deci având încredinţarea că suntem în dragostea lui Hristos, avem implicit şi confirmarea că suntem pe calea cea dreaptă în lucrare. “Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta” (Pilde 1,5).
Lucrând pentru Hristos, plata nu se va pierde. (1 Corinteni 3,14)
A fi implicat într-o lucrare misionară, este bucuria nespusă de a fi nu doar ascultători ai Cuvântului, ci şi grabnici împlinitori. Este emanciparea sufletească maximă, cu entuziasmul real, implicit, de a prezenta celor cu care relaţionezi frumuseţea poruncilor Mântuitorului Hristos, prin puterea exemplului personal cu “focalizare” spre ţinta poruncii - care este dragostea.
Atunci când ne dăruim cu dragoste jertfelnică lucrării misionare, neprecupeţind nimic, nici măcar viaţa noastră, fiind gata chiar de a ne aduce ca o jertfă pe “altarul” lucrării în via Domnului prin propovăduirea credinţei ortodoxe drept slăvitoare – Dumnezeu ne va primi ca oameni “după inima Lui”.
Prin Duhul Sfânt vom fi întăriţi, înţelepţi şi păziţi astfel încât vom ajunge în a merge din bine spre mai bine, de la mult spre mai mult şi a se putea afirma: “Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Filipeni 2,13).
Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite”. E foarte important a nu da prilej diavolului, ca lucrarea noastră să fie defăimată. (II Corinteni 6,3)
În desfăşurarea lucrării misionare, obstacolele, oricât de grele, devin uşoare atunci când avem mereu prezentă în minte încredinţarea biblică - ce ne argumentează că merită să promovezi ceva chiar dacă unui singur suflet i-ar fi de folos. În Isaia 55,11 se afirmă căci “Cuvântul nu se întoarce fără rod”. Deci lucrarea noastră va fi în mod sigur de folos.
E necesar să fim persoane ferme, atât pentru a fi bineplăcuţi lui Dumnezeu ca “ispravnici credincioşi”, cât şi pentru bunul renume şi încredinţarea celor în mijlocul cărora ne desfăşurăm lucrarea (Pilde 4,26; 23,23)
Pentru izbânda şi siguranţa lucrării misionare este necesar să propovăduim cuvântul, stăruind cu timp şi fără de timp, mustrând, certând, îndemnând, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura (II Timotei 4,2), ştiind bine că de la cel căruia i s-a încredinţat mult, se va cere mult (Luca 12,48).
Prin lucrarea misionară “Ortodoxie Autentică”, recte blogul ortodox-misionar pentru românii din ţară şi diaspora http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/, am căutat mereu şi permanent valorile pure ale ortodoxiei pentru a le promova sub aspectul trăirii lor zilnice, în viaţa cotidiană, la cele mai înalte cote.
Să rugăm pe Domnul Slavei să ridice lucrători la secerişul Său (Matei 9,37-38).
Pentru că Legământul cel Nou al Mântuitorului este Legământul dragostei, cea mai tare ca moartea, Mântuitorul ne spune: “Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15,17). Astfel am conceput şi eu realizarea blogului Ortodoxie Autentică sub deviza înscrisă de la început cu scris curgător: “De la un mirean pentru toţi cu toată dragostea creştinească”.


dipl.ing. Lucian-Ovidiu POP
       Arad
                              realizatorul lucrării misionare “Ortodoxie Autentică