Să
nu pot
Să nu pot Doamne
să mă las,
De Tine orişice
ar fi,
Căci Tu eşti tot
ce mi-a rămas,
De-acum şi
până’n veşnicii.
Să nu pot Tată
pentru lume,
Să plec, să fug,
spre desfătări,
Ci strâns prin
braţul Tău mă ţine,
S-ajung cu Tine
sus, spre ’nalte zări.
Să nu pot
niciodată Doamne,
Să uit cât bine
mi-ai făcut,
Ci mulţumiri să
Îţi aduc Iisuse,
Ştiind bine că
va fi mai mult.
Să nu pot face o
zi să treacă,
Făr’ a le spune
celor “morţi”
Că mântuirea
minunată,
Prin Iisus o
găsesc ei toţi.
Să nu pot chiar
de-aş vrea vreodată,
Credinţa-mi
sfântă să-mi reneg,
Ci să-mi dedic
viaţa toată,
Spre Tine Doamne
să alerg.
Să nu pot
nicidecum Iisuse,
Ca Petru să
spun: “Nu-L cunosc!”
Ci să strig
oilor pierdute,
Azi, mântuirea-i
prin Hristos!
Lucian-Ovidiu POP