Recenzie - Drd. Stelian Gomboș; Prof. Cristian Șerban, Omul: Subiect actual al dragostei lui
Dumnezeu: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae (1903-1993) omagiat prin șase
studii teologice. Editura Cristimpuri, 2013, 128 pagini…
Însumând șase studii teologice
referitoare la teologia filocalică a Părintelui Profesor Dumitru Staniloae -
Teologul (1903-1993) lucrarea distinșilor autori omagiază 110 ani de la
nașterea pământească a Părintelui Dumitru Stăniloae și 20 de ani de la nașterea
să în ceruri.
Cititorul are în față o lucrare
excepțională, perfect structurată și excelent axată pe toate reperele
importante, reușind să reprezinte pe de o parte modul de trăire
teologico-filocalic al părintelui și pe de altă parte prin exemplificări
relevante raportate la principiile și curentele de bază ale ortodoxiei sub
forma unor explicații corecte și clare - se constituie la lecturare într-un
prim abecedar pentru cei aflați la un stadiu duhovnicesc de început, cât și
într-un mini-tratat de morală și asceză creștin-ortodoxă.
Îndrăznind să afirm că dețin cunoștințe
pe nivelul de bază, personal am beneficiat de un adevărat curs de ortodoxie la
cea mai înaltă cotă de rigurozitate și cu cele mai ridicate cote, de atingere a
dezideratului dorit de toți trăitorii autentici, o relație corectă, concretă și
permanent - în fond mântuitoare cu divinitatea - adică Sfânta Treime.
Încă din studiul 1 – Domnul Drd. Stelian
Gomboș ne precizează că teologia Părintelui Stăniloae este o teologie
filocalică, ceva ce nu se găsește la alți teologi într-o asemenea consistență
și intensitate. Conform precizărilor autorului, Părintele dorește să descrie
experiența iubirii și comuniunii cu Dumnezeu, pentru că și alții să pătrundă pe
drumul pe care se află Sfinția Sa.
Operă Părintelui Dumitru Stăniloae se
remarcă și prin conținutul ei autentic, fiind în acest sens o teologie
hristologică și hristocentrică.
Pentru interpretarea la adevărata ei
valoare opera Părintelui Dumitru Stăniloae - impune celui ce se dedică spre studiere,
o experiență mistică și duhovnicească pentru a putea pătrunde și înțelege
teologia să atât de variată și de profundă.
Această prentru că, așa cum aflăm din
cuprinsul cărții, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae este “cel mai mare
teolog ortodox al secolului XX” Studiul al doilea, realizat sub aceeași atentă
îngrijire a Drd. Stelian Gombos copleșește cititorul prin literature relativ
commune unor scrieri de bază teologice: Sfântă Treime - Structură supremă a
supremei iubiri; Dumnezeu Tatăl - temei al unității, Unitatea intertreimică -
unitate în iubire; etc.
În fond și în fapt, toate titlurile,
deși firești că și formulare, prin modul în care sunt explicate, poate mai corect
este a spune “explicitate” ideile conținute în titluri, ne oferă cu adevărat
posibilitatea de a înțelege pe deplin și la dimensiunea reală, teme majore ale
Ortodoxiei, cum ar fii - relația persoanelor Sfintei Treimi între ele și în
raport cu omul; - relația specială a Fiului că Logos al Tatălui, precum și
relația de comuniune desăvârșită între tatăl și fiul, care structurează
întreaga existent creată, orientând-o eshatologie spre împărăția comuniunii
veșnice, dacă este să ne referim la acest al doilea studiu.
La studiul 2 - același autor ne avertizează că “divinitatea”
este o realitate peste care nu se poate trece și însăși Ortodoxia o cuprinde în
conceptual ei de “sobornicitate”- (pag 36).
Suntem încunoștințați că în concepția
ortodoxă viață supranaturală a harului izvorăște din experiență trăirii
duhovnicești fiind “profund umană și Dumnezeiască, sau cu atât mai deplin umană
cu cât este mai Dumnezeiască, o viață teandrică, de om îndumnezeit” (pag37).
Cititorul este efectiv absorbit de
întregul capitol, prin modul cu care autorul îi prezintă realități de maxim
interes dintre care intenționăm câteva:- fiecare om este este conceput de
Dumnezeu că o minune.
-Valoarea persoanei umane rămâne
intangibilă în raport cu manifestarea omului în cadrul posibilității de
mântuire
-Relația celor trei persoane din cadrul
Sfintei Treimi
-Ființă umană ca persoană este o
existenţă dăruitoare și primitoare de iubire în raport cu alta și aici gândul
ne conduce automat la porunca a 2-a: să iubești pe aproapele tău că pe ține
însuți -“o șansa reală, singura viabilă de înplinire a omului spre mântuire,
după formula primondială de a-L iubi pe Dumnezeu.
În studiul 3 suntem încunoștințați
despre energiile necreate ale lui Dumnezeu conferite omului (pag 46), despre
relația Dumnezeu-om și om-Dumnezeu raportată la om care înțelege potrivit
doctrinei ortodoxe deosebirea între ființă și energiile divine.
Se integrează aspectul important că
Părintele Profesor Dumitru Staniloaie, citându-l pe teologul grec Panayotis
Nellas, și de accord cu aceasta se aliază la idea că: ”Omul a devenit
desăvârșit când s-a înălțat la treapta de “Dumnezeu-om”.
Tot cu acest studiu găsim un alt aspect
foarte important de reținut și anume: Fiul ne face Hristoforii; Duhul sfânt ne
face pnevmatori, așa după cum Tatăl ne face teofori.
La pag 56 aflăm că Părintele Staniloae
este de accord cu ideea că Dumnezeu “se arată celui bun, favorabil, iar celui
rău plin de mânie” idee acreditată de la vechii filosofi greci - și nici cu
unele teorii din Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene referitoare la
Dumnezeu, raportat la om.
Potrivit teologiei Părintelui Dumitru
Stăniloae în Treimea Persoanelor Sale Sfinte-Dumnezeu se face accesibil omului,
care este și el persoană.
Dumnezeu fiind Persoană, este iubire, și
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Sau l-a dat să se întrupeze ca
om și astfel și iubirea Sa imensă să facă și mai accesibilă relația
om-Dumnezeu.
Studiul 4 - În cadrul acestui studiu de Prof. Cristian
Șerban, ne ”provoacă” la aflarea sensului creației și apoi a sensului final al
existenței observând cum ”licăreste în întuneric lumina sensurilor”.
Se reamintește că primul om creat de Dumnezeu
avea o putere sacerdotală asupra lumii și viețuitoarelor.
Nu este prezentată ideea foarte
importantă și interesantă - anume: că oamenii restabiliți harică (sfinții), pot
ajunge să cunoască gândurile celor pe care îi întâlnesc.
Tot din acest studiu, desprindem două
concluzii finale importante:
-
Din imensa dragoste față de om, Iisus Hristos Mântuitorul rămâne într-o
continuitate de natură cu succesorii lui Adam.
-
Iisus Hristos Mântuitorul a realizat recapitularea întregii făpturi; ca adevărat
Dumnezeu și Om al întregii creații.
Studiul 5 - Autorul, Drd Stelian Gomboș
ne introduce în zonă câţiva termini, consacrați teologic, în raport cu nevoința
și aspirația umană spre îndumnezeire, vorbindu-ne, despre o (via) media între
teologia dogmatică și cea morală. Conform Părintelui Dumitru Stăniloae,
cercetarea asupra vieții spiritual se împarte în trei etape:
-
faza activă
-
faza contemplației naturale
-
faza contemplației mistice a lui Dumnezeu.
Altfel spus avem trei trepte:
-a purificării
-a iluminării
-a vederii lui Dumnezeu
Este punctat și actul inițiator,
realizat prin har. Nu este prezentată stăruința în lucrarea binelui care ne
deschide -€prin iubire spre Creator - care ne umflă cu har și energie necreată -conferindu-ne
puteri spirituale fortificate la maxim, generând adevărate virtuți ce converg
spre “starea de înviere”.
Putem înțelege astfel noblețea spirituală
a isihaştilor, a duhovnicilor îmbunătățiți și a pustnicilor - acele “perle”
rare ale monahismului.
Sunt prezentate rugăciunea inimii, blândețea,
iubirea tuturor permanent, într-o desăvârșită smerenie, golind complet eul nostru,
etapă absolut necesară pentru umplerea de har.
În studiul 6 și ultimul, același autor -
Drd. Stelian Gomboș ne oferă referințe despre concepția filocalică a Părintelui
Dumitru Stăniloae cu privire la desăvârșirea omului. Se vorbește apoi de “Omul
ascuns în inimă” care este Duhul, ce se naște și crește.
Conform mediilor monastice răsăritene,
ceea ce predomina cel mai mult la monarhi este plânsul, din care se naște
afecțiunea față de Iisus Hristos. Pentru începători și nedesăvârșiți, rămâne
că, după chemarea dulce a lui Iisus, să spunem și “Miluiește-ne pe noi!”
vorbindu-se in același timp cu cadrul studiilor și despre virtuțile faimoasei “Rugăciuni
a lui Iisus” care umple de bucurie negrăită și conferă daruri Dumnezeiești.
Potrivit spuselor lui Dostoievski, prin
suferința se isprăvește totul. Când ajungem să dobândim cu adevărat harul lui Dumnezeu,
nimeni nu ne poate face nefericiți. Singurul rău aflăm că este păcatul și
acesta depinde numai și numai de liberă voința a omului. Este prezentată în
continuare acțiunea lui Dumnezeu poesis și praxis, care raportat la un alt
termen, praktikos - ce desemnează monahul, poate cuprinde în sensul cel mai
larg întreagă operă de mântuire.
Mai aflăm apoi despre cunoașterea lui
Dumnezeu care cuprinde două aspecte: praxis și theoria. Acțiunea lui Dumnezeu este
folositoare “ostenelii”! Praxis este valabil pentru definire a efortului uman,
a chinului. Theoria este lucrarea cu considerare a realității inteligențe.
Rezultă implicit că practica virtuților este pentru un creștin, paza poruncilor.
Este folosit și termenul askeseis - adică “practicile evlaviei” precizându-se
că oamenii se impart in: Somatici, Psihici si pnevmatici.
În încheiere, se desprind concluzii
foarte importante: - Biserica dintru început insistă permanent pe catehizarea
și primirea tainelor încorporate în Iisus Hristos prin Biserica Sa Cea Sfântă.
În taină nu se poate delimita mișcarea
omului care lucrează la mântuirea Sa și puterea Duhului Sfânt. Prin urmare Părintele Dumitru Stăniloae,
citând de la pag 119, este autorul unei teologii mărturisitoare și al unei
teologii filocalice unice, întrucât a scris o teologie trăită, experimentată în
viață-i proprie.
Iată așadar, o lucrare de excepție, ce
se recomanda de la sine ca una necesară bibliotecilor cu specific teologic, dar
și colecției de carte a celor care și-au propus cu adevărat să conlucreze la
mântuirea sufletului.
Consider că prin lecturarea acestei cărți
dobândim un exercițiu intelectual și spiritual deosebit, chiar înainte de a fi
citit vreodată lucrarea Părintelui Profesor Stăniloae, având avantajul
cunoștinței anticipate a reperelor teologice ale acestuia. Se cuvine în
încheiere, un cuvânt de apreciere deosebită distinșilor autori, pentru modul cu
care au reușit, într-o prezentare concisă, concretă şi pe înțelesul tuturor, să
facă din acest studiu omagial un index de referință al unei vieți reale,
duhovnicești spre subiectul final de îndumnezeire și mântuire a omului.
Așteptăm din partea autorilor, Drd.
Stelian Gomboş și Prof. Cristian Șerban și alte lucrări deosebite, spre
creșterea duhovnicească a multora.
Lucian -
Ovidiu Pop
