EDITORIAL
Am fos in locuri de negrait, la Vidacut...
Am fos la Vidacut, comuna Sacel, judetul Harghita, localitate cu
aproximativ 100 de locuitori, dintre care doar douazeci sunt romani, restul
fiind rromi si maghiari...
Gazda primitoare a fost Parintele
Horia Racea - Parohul cu patru biserici in patru sate, care toate la un loc,
alcatuiesc si formeaza comunitatea de o suta de crestini romani si ortodocsi,
restul find de alte etnii si credinte...
Sfintia Sa este preot in
aceasta parohie de cinci ani, perioada in care a fost (si este in continuare)
numai in santier, pe rand, la cele patru biserici, precum si la casa parohiala,
caci la inceput, nu se putea sluji niciunde si locui nicaieri...
Parintele Horia Racea -
originar din municipiul Sighisoara, judetul Mures, are familie cu trei copii,
are varsta de patruzeci de ani, a fost militar angajat timp de cincisprezece
ani, este preot de cinci ani si traieste, in special, din agricultura si
cresterea animalelor... Astfel traiesc unii preoti... La fel ca ceilalti oameni
din sat...
Oamenii ne-au primit
incantati, curiosi, interesati si chiar emotionati... Si noi - Parintele Marius
Stefan Suiugan, domnii Daniil Ivascu, Stelian Gombos si Marian Udrea - de la
Parohia "Sf. Cuv. Antonie cel Mare" din cartierul bucurestean Titan,
am fost cel putin la fel de emotionati, de ce? Fiindca am avut senzatia ca am
ajuns intr-o alta lume, la un moment dat, chiar (si) intr-o alta tara, in care
drapelul tricolor romanesc mai este arborat numai la biserica si, cel mult, la casa
parohiala si in care indicatoarele ne anuntau intrarea in localitate, fiind
scrise intr-o alta limba...
Cu ajutorul lui Dumnezeu
si al multora dintre dumneavoastra, carora va multumim in mod deosebit, la
initiativa Parintelui Marius Stefan Suiugan - Preot coslujitor la parohia
bucuresteana mai sus mentionata si coleg de facultate, la Bucuresti, cu
Parintele Horia Racea, cu sprijinul si concursul direct al Parintelui Paroh
Daniel Goga - caruia ii multumim frumos pentru toate, am fost acolo, cu toate lucrurile
adunate si cumparate, repet, cu sprijinul direct al dumneavoastra, asa incat am
dus si donat: un set de sfinte vase liturgice noi, carti de cult noi -
liturghier si molitfelnic, carti de rugaciuni, multe icoane mari si mici, doua
cadelnite, covoare, trei epitrahile preotesti, un set nou de vesminte
preotesti, statie de sonorizare, realizata si instalata de catre domnul Daniil
Ivascu, candele si cruci de binecuvantare, diferite carti duhovnicesti si multe
alte lucruri si produse, absolut necesare acolo, chiar indispensabile, pentru
slujirea sacerdotala, in conditii normale, a Parintelui Horia Racea, in cele
patru biserici, din localitatile harghitene: Vidacut, Sacel, Eliseni si
Uileac...
Impresiile, emotiile si starile sufletesti din timpul si cadrul Sfintei Liturghii de ieri - duminica 06 iulie 2014, au fost foarte puternice si de-a dreptul inaltatoare... Parintele ne-a marturisit, cu emotie in glas, ca atata lumea vine la biserica, doar in ziua de pasti sau de craciun, in conditiile in care, cu totii, am fost douazeci si sapte de persoane, mici si mari, copii si batrani...
Perceptia, concluzia si
convingera mea personala a fost, este si ramane urmatoarea: sunt locuri in
aceasta tara, poate nestiute, necunoscute si necercetate de cei mai multi
dintre noi, unde chiar este nevoie de noi toti, laolalta, si de fiecare in
parte; unde trebuie sa ajutam si sa ne
implicam, fie si numai cu un cuvant bun, romanesc, si de imbarbatare... De ce?
Fiindca in asemenea locuri noi, romanii si credinciosii ortodocsi, ne aflam
intr-o stare de inferioritate numerica, am ajuns minoritari in sate unde, dupa
marimea bisericilor noastre, construite in urma cu una, doua sau trei sute de
ani, mi-am dat seama ca am fost multi si buni, iar acum am ajuns batrani si tot
mai putini, restul fiind dincolo, peste deal, in cimitir!...Impresiile, emotiile si starile sufletesti din timpul si cadrul Sfintei Liturghii de ieri - duminica 06 iulie 2014, au fost foarte puternice si de-a dreptul inaltatoare... Parintele ne-a marturisit, cu emotie in glas, ca atata lumea vine la biserica, doar in ziua de pasti sau de craciun, in conditiile in care, cu totii, am fost douazeci si sapte de persoane, mici si mari, copii si batrani...
Din punct de vedere
pastoral - misionar si duhovnicesc, aceste comunitati sunt cercetate si
carmuite, in mod constant si parintesc, cu timp si fara timp, de douazeci de
ani incoace, adica din anul 1994, de catre IPS Arhiepiscop Ioan Selejan -
Episcopul Covasnei si Harghitei - care se straduieste sa puna si, mai ales, sa
tina steagul tricolor romanesc, sus, pe turlele bisericilor, reparate si
deschise, iar nu inchise ca odinioara, la care si in care sa vina credinciosii
nostri, spre a se intalni cu Hristos Domnul - cel Rastgnit dar Inviat, in
timpul Sfintelor Slujbe si, mai ales, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiata de
catre un preot vrednic si jertfelnic, ce are mainile crapate si batatorilte de
atata munca si truda nevolnica, cotidiana, la camp si pe santier, spre a-si
intretine familia, a-si sluji poporul si neamul, dreptmaritor crestin si,
totodata, pentru a-l salva pe acesta de la pierderea lui, in negura vremurilor
si in neantul istoriei!...
Asa stand lucrurile, sa
stiti ca vrem sa mai initiem si sa mai organizam asemenea campanii de suflet,
cuget si simtire, romaneasca si autentic-crestineasca!...
De aceea, asteptam, in
continuare, sugestiile, recomandarile, contributia, sprijinul si implicarea
dumneavoastra, pentru a ne uni si consolida in sfanta comuniune, precum si
pentru a ne face si a (ne) aduna, cu totii, comori "Acolo unde rugina nu
le mananca si hotii nu le fura..."
Dumnezeu sa ne ajute si
sa ne poarte de grija tuturor! Amin!
