POSTUL MARE
„Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreptează-te, dar înaintea lui Dumnezeu prin post”.
Sf Vasile cel Mare
Postul Paştelui- Postul Mare sau păresimile se întinde pe o durată de şapte săptămâni, după cum Mântuitorul Hristos a postit 40 de zile în pustie. Fiecare ţine acest post după putinţele sale trupeşti.
Unii poate vor reuşi în anumite zile o ajunare completăfără a mânca sau bea ceva- aşa numitul post negru. Alţii vor avea dezlegări la untdelemn, peşte sau chiar mici cantităţi de vin în cazul celor slăbiţi şi bătrâni. Bolnavii pot posti chiar şi numai o jumătate de zi până la terminarea Sf. Liturghii. Lehuzele au condiţii medicale deosebite de post.
E de recomandat în mod special creştinii să urmeze recomandările duhovnicului sau în lipsa acestuia să ceară sfatul unui preot care le va „jalona” varianta adecvată de postire. Desigur intervine şi latura personală a fiecărui- cunoscându-şi propriile neputinţe trupeşti fiziologice ca şi problemele medicale ce trebuiesc luate în considerare.
Postul adevărat însă nu constă în abţinerea de la anumite bucate, ci înfrânarea patimilor şi abţinerea de la fapte rele. De mare folos pe durata postului, ca de altfel, în mod constant (permanent) ne este împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Asftel, prin Darul Duhului Sfânt, prin Har primim în fiinţa noastră „arvuna” vieţii veşnice şi beneficiem de puterea interioară menită să ne întărească şi ne preschimbe întreaga fiinţă prin biruinţă împotriva păcatului. Vom deveni mădulare vii în biserică, mlădiţe altoite pe viţă (Ioan 15, 4-5) Rămânând astfel permanent întru Mântuitorul Hristos, vom aduce multă roadă. Roada aceasta va avea ca aspect primordial dragostea- din care vor izvorî în mod implicit celelalte virtuţi creştine.
Adevăratul post înseamnă a înlătura orice patimă, viciu sau răutate din suflet, a cerceta pe un bolnav, a hrăni pe cel flămând, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cel din temniţă, a îngriji de văduve şi orfani, şi multe altele, şi toate acestea cu atât mai mult pentru fraţii noştrii de credinţă.
Mântuitorul ne îndeamnă, învăţând de la El, să fim blânzi şi smeriţi cu inima. Acelaşi Hristos ne spune să îndrăznim căci El a biruit lumea.
Acolo unde rugăciunea nu poate rezolva problema creştinului- cu siguranţă îmbinată cu postul va reuşi (Matei 17,20-21). Postul închide gura leilor şi deschide poarta Cerului- căci totul este cu putinţă celui ce crede.
Societatea contemporană prin imensa tehnologie tinde să acapareze complet timpul de care dispune individul- riscând astfel să creeze prăpastii între oameni în ceea ce priveşte o reală comunicare şi inter-relaţionare. Creştinismul crează însă punţi de suflet prin iubirea dintre oameni.
Să cultivăm cele 3 virtuţi creştine de bază (,virtuţile teologice): credinţa vie, nădejdea tare şi dragostea mai presus de toate, cu toată capacitatea fiinţei noastre, căci dragostea nu cade niciodată (I Corinteni 13,8).
„Prin post se curăţeşte sufletul, se păstrează sănătatea trupului, se înfrânează patimile şi se întăreşte virtutea”.
-Catehism ortodox, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990-
Dacă nu aveţi încă un duhovnic, încercaţi să vă găsiţi unul, iar dacă nu este cu putinţă în această perioadă- atunci, cu siguranţă orice preot slujitor în biserică vă va sta la dispoziţie în privinţa administrării Tainei Spovedaniei, legată, după caz de cea a Împărtăşaniei.
Acum este vremea, nu amânaţi!
Dumnezeu să vă ajute!
Lucian-Ovidiu Pop, Arad
