Parintii si Copiii

Cum să ne susţinem copii?
Muntean Camelia - Sebes Alba/AB

Sunt mame care spun că îşi susţin copiii în tot ceea ce vor să facă. De exemplu dacă vor să se facă manechine sau cântăreţe, etc. ele le vor susţine în toate să ajungă ceea ce-şi doresc. Alte mame în schimb le interzic orice dorinţă pentru a-i face aşa cum vor ele.

Se ştie că extremele nu sunt bune şi atunci se pune problema când să-i susţinem şi când să nu-i susţinem. Cel mai bine putem învăţa din Scriptură şi pentru asta ne vom uita la două situaţii.

Matei cap 20,20-23 “Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”

Din situaţia aceasta vedem că mama fiilor lui Zevedeu era împreună cu fiii ei şi e bun lucru ca şi mama şi copiii să fie împreună cu Hristos. În Marcu cap 10 ni se spune că cei doi fii au mers la Domnul Hristos să-i ceară ceva pentru ei iar Matei ne spune că mama lor i-a cerut Domnului Hristos acelaşi lucru pentru ei. Asta înseamnă că mama lor îi susţinea în tot ceea ce vroiau ei să facă. Şi ce le răspunde Domnul? “Nu ştiţi ce cereţi.” Adică nu cereţi bine, vezi care e locul tău şi pentru ce te-a făcut pe tine Dumnezeu şi nu dori să fii altcineva sau altceva. Domnul Hristos le refuză cererea fiilor lui Zevedeu chiar şi la insistenţele mamei lor.

Ce putem învăţa noi de aici? Nu e bine să-i susţinem în orice lucru ci să-i ajutăm să vadă locul şi lucrul pentru care i-a făcut Dumnezeu întrucât părinţii prin vârstă şi experienţă sunt mai înţelepţi decât copiii. Se puteau supăra fiii lui Zevedeu pe mama lor dacă nu-i susţinea? Da, dar răspunsul Domnului era acelaşi indiferent dacă mama lor îi susţinea sau nu. Şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să te superi pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu te poţi supăra? Da, dar cine are de pierdut tu sau Dumnezeu?

Un alt exemplu din Scriptură la care vreau să ne oprim e cu femeia cananeiancă din Evanghelia lui Matei cap 15. Femeia asta vine singură la Domnul Hristos, fără fiica ei, şi-i cere ca să-i vindece fiica deoarece e îndrăcită. Pe deasupra ea nu provine din poporul ales a lui Dumnezeu ci dintr-o ţară păgână. Nu ni se spune ce făcea fata ei de o considera îndrăcită. Vecinii ei probabil o considerau normală mai ales că nu credeau în Dumnezeu şi vedeau în comportamentul ei ceva normal cum vedeau şi la alţii din jur şi probabil mai era şi la modă. Dar vedem că femeia asta nu era cu fata ei şi n-o susţinea în ceea ce făcea. Şi dacă n-o putea aduce la Domnul Hristos, ş-a dus singură să ceară ajutor pentru fata ei care n-o mai asculta.

Ce învăţăm de aici? Femeia asta nu-şi susţinea fata în tot ceea ce făcea, nu era după moda lumii şi nici nu vroia ca fata ei să fie aşa cum credea ea că nu i-a cerut Domnului Hristos să facă ceva ca fata ei să asculte de ea ci i-a cerut să o vindece nu numai la trup dar şi la minte şi inimă. Dacă mama asta ar fi mers după fata ei şi ar fi susţinut-o în tot ceea ce făcea şi cu bune şi cu nebune, îşi mai vedea fata vindecată? Nu pentru că pe drumul ăla nu se putea deoarece tu nu ai puterea Domnului Hristos să scoţi demoni. Soluţia este să mergi tu la Domnul Hristos cum a făcut femeia asta.

Dacă copilul tău vrea un lucru rău, tu nu căuta să-l susţi pe motiv ca să nu plângă că nu îi eşti alături că vei plânge după aceea. Să îi fii alături înseamnă să te ţii de Dumnezeu căutând voia Lui, nu a ta sau a altcuiva şi să-l ajuţi şi pe el să caute voia lui Dumnezeu şi s-o împlinească că Dumnezeu e cel care uneşte.