MONAHUL
Îngenunchiat, într-o chilie, stă nemişcat; se roagă deci.
Vrînd să-şi zidească-n ceruri astăzi, o temelie pentru veci.
Şi rugăciunea lui spre Tatăl, astăzi, e aceasta:
Te rog fierbinte Tată, nu îngadui năpasta.
Să nu ajung prea rău să-i vad pe fraţii mei,
Ci, să-nţeleg că sunt, mai păcătos ca ei.
Că-n ceruri nu e cel ce-Ţi zice: Tată! Tată!
Ci, fi va, cel ce împlineşte voia Ta îndată.
Înveşmîntat in rasa neagră, spre ceruri sufletul în alb înalţă,
Ştiind prea bine că-n cea lume, ce-i întinat să intre nu se lasă.
Se roagă pentru sine, pentru fraţi si pentru lume,
Şi cere har să porte vrednic al său nume.
Sfinte Hristoase, Dumnezeule din ceruri, dă-le inţelepciune, dă-le har,
La toţi ce vor să Î-Ţi urmeze, jertfind voinţa lor pe al Tău Altar.
Îngenunchiat, tăcut si tare în credinţă, se roagă în a sa chilie.
Te rog azi Tată dă-mi în dar, a cerului podoabă-n vesnicie.
Să duc o viaţă plină de iubire, să fiu umil şi blînd să fiu.
Să nu uit azi în mine a muri, ca mîine să ajung mai viu.
Să ard de dragoste, să însetez după Cuvînt,
Să-mi dai putere-ntr-adevăr, s-ajug un sfînt!
Lucian- Ovidiu POP
