În ziua sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur – 31 ianuarie 2016, Catedrala mitropolitană din Timișoara și-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Preasfințitul Părinte Vasile, Episcopul ortodox sârb de Srem, din cadrul Patriarhiei Ortodoxe Sârbe, și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar eparhial.

La sărbătoarea hramului au slujit clerici din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei, iar în catedrală au fost prezenţi numeroase oficialităţi, precum şi sute de credincioşi.

„Din soborul slujitorilor au mai făcut parte consilierii de la Centrul eparhial, protopopii Timișoarei, clericii de la Catedrala mitropolitană și părinții profesori de la Departamentul de Teologie al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara. La slujbă au luat parte sute de credincioși timișoreni, oficialități locale și județene, precum și reprezentanți ai mai multor instituții de cultură din orașul de pe Bega precum, Academia Română și Inspectoratul Școlar Județean Timiș. În semn de prețuire și cinstire deosebită față de Ocrotitorii învățământului teologic, răspunsurile religioase la slujba de hram au fost date de corul studenților teologi timișoreni, condus de preotul Laurian Popa”, a precizat George Giurgiu din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei.

La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a mulțumit Preasfințitului Părinte Vasile pentru bucuria împărtășită clericilor și credincioșilor timișoreni prin participarea la hramul Catedralei mitropolitane. De asemenea, Mitropolitul Banatului a evidențiat legătură duhovnicească deosebită ce-i leagă pe credincioșii ortodocși români de frații lor sârbi, următori și păzitori ai aceleași învățături a Domnului nostru Iisus Hristos, alături de care au străbătut perioade încercate din istoria Ortodoxiei de pe aceste meleaguri.

La rândul său, Preasfințitul Părinte Vasile a mulțumit pentru invitația de a coliturghisi în cetatea păzită de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, un sfânt iubit atât de credincioșii români, cât și de cei sârbi. Preasfinția Sa a adresat totodată un îndemn la rugăciune și unitate în aceste vremuri de grele încercări pentru creștinii din întreaga lume.

Manifestările cultural religioase închinate Sfinților Trei Ierarhi au fost prefațate la Timișoara de o conferință de Teologie la care au luat parte profesorii, studenții și elevii teologi de la cele două instituții de Teologie din oraș. Programul religios închinat Hramului Catedralei mitropolitane a debutat în ajunul praznicului Sfinților Trei Ierarhi cu slujba Vecerniei Mari oficiată de către Preasfinitul Părinte Paisie Lugojanul, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan și a Preasfințitului Părinte Lukian, Episcopul ortodox sârb al Ungariei și administratorul eparhiei ortodoxe sârbe de Timișoara.

- See more at: http://basilica.ro/hramul-catedralei-mitropolitane-din-timisoara-111699.html#sthash.MBeGyfrT.dpuf

Ziua porților deschise la Școala „Sfântul Antim Ivireanul”

Conferință duhovnicească susținută de părintele Teofan de la Mănăstirea Nera

Intrunire cu tinerii la Resita

URARE

CU PRILEJUL PRAZNICULUI SFÂNTULUI NICOLAE DORIM TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ACEST NUME SAU DERIVATE ”LA MULȚI ANI !” CU BINECUVÂNTĂRI DE LA DUMNEZEU ȘI MULT HAR SPRE MÂNTUIREA CEA DE VECI A SUFLETELOR.

REDACTOR BLOG 

LUCIAN POP

BUCURIA LUCRĂRII MISIONARE

            Bucuria de a şti că ai fost învrednicit de Dumnezeu cu un talant, pentru a-l folosi spre slava numelui Său, este o bucurie nespus de mare.

            Ea reprezintă bucuria de a şti că eşti angajat într-o lucrare a cărei plată nu se va pierde nici pe acest pământ, unde suntem, “călători vremelnici”, lucrând spre mântuirea sufletului nostru (în baza liberei decizii personale) şi nici în veşnicii. (Matei 10,32; Coloseni 3,23-24)

            Atunci când Dumnezeu te binecuvântează efectiv cu un talant, El Îţi dă şi întregul sprijin necesar pentru a duce la bun sfârşit lucrarea în care eşti implicat, căci Dumnezeu însuşi îngrijeşte de lucrarea Sa. (Ieremia 1,12)

            E necesar doar ca noi să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu cu întreaga noastră capacitate.

            “Dă-mi fiule, mie inima ta şi ochii tăi să simtă plăcerea, pentru căile mele” (Pilde 23,24).

            A fi “dăruit” într-o lucrare misionară presupune dragoste jertfelnică.

“Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 4,30).

De asemenea, într-o lucrare sunt şi responsabilităţi deosebite, acestea crescând direct proporţional cu mărimea (amploarea) lucrării. “Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca s-o îndeplineşti” (Coloseni 4,17). Aici precizarea ca s-o îndeplineşti se referă la sensul îndeplinirii în mod corect, cu maximă implicare şi responsabilitate.

De unde vom şti însă că nu greşim când ne implicăm în ceva şi de unde avem confirmarea că lucrăm “după voia Domnului”? E necesar ca înainte de implicarea într-o lucrare creştină să cerem prin post şi rugăciune, călăuzire şi binecuvântare de la Dumnezeu. Confirmarea va fi prin roada lucrării. Putem eventual, dacă simţim “impulsul lăuntric” să ne implicăm pe mai multe planuri şi vom vedea pe care latură vom izbândi, lăsându-ne în deplina purtare de grijă a lui Dumnezeu. Şi pentru că, toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu, totul ne va fi de folos. Unele lucruri, aşa cum spuneam, vor fi spre izbândă, altele ca experimentări creştine prin care vom trage învăţături folositoare pentru viitor. Cerând împlinirea voii Sale şi nu a noastră, vom fi “jalonaţi” spre ceea ce ştie Dumnezeu că suntem capabili şi utili la momentul respectiv.

Bucuria lucrării misionare izvorăşte şi dintr-o relaţie de părtăşie autentică cu Dumnezeu. Atunci când ai gustat din apa cea vie, de la “izvorul vieţii”, aceasta se va preface într-un torent de nivelul unei cascade. Nu numai că îţi va astâmpăra setea spirituală, dar se va revărsa pe deasupra, “inundându-i” şi pe cei din jur, primordial fiind exemplul personal, coroborat cu propovăduirea.

“Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta», adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim” (Romani 10,8).

Datoria lucrării misionare pentru cei “vrednici” de aceasta, rezidă din însăşi cerinţa bisericii. În Catehismul Ortodox – ediţia 1990 Timişoara, la pag. 34 – cerinţele Bisericii de la fiii ei, a 4-a cerinţă este: “Să aducă şi pe alţii la credinţa ei dreaptă şi mântuitoare”. Aceasta se realizează, evident, aşa cum am arătat deja, prin propovăduire.

De aceea, am şi intitulat lucrarea misionară “Ortodoxie Autentică” întrucât promovez valorile ortodoxe trăite zilnic şi efectiv la cele mai înalte cote, valorile ortodoxiei practicate în viaţa zilnică fiind expuse prin blogul http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/.

Evident, lucrarea misionară în sine nu constă doar din propovăduire, ci trece obligatoriu la împlinirea efectivă a celor propovăduite, având ca ţel primordial iubirea de aproapele.

Lucrarea misionară înseamnă şi a îmbrăca pe cel gol, a da de băut şi de mâncat celor care au nevoie, a vizita pe cei bolnavi şi întemniţaţi.

La lucrarea filantropică e nevoie, însă, de o cercetare prealabilă (pe cât posibil) pentru a ajuta pe cel cu adevărat nevoit. Căci desigur, una este a da (în principiu) un bănuţ oricui îţi cere şi alta a ajuta substanţial, cu efort financiar considerabil, iar noi suntem datori a fi în această lucrare, ca şi în general, ispravnici credincioşi cu cele încredinţate.

Pentru propăşirea lucrării - e necesar mereu - atunci când suntem puşi în faţa unor situaţii mai deosebite sau în faţa unor dileme să stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cerându-i înţelepciune şi călăuzire (Pilde 2,3-6).

Dacă suntem corect şi puternic ancoraţi în “Stânca mântuirii”, beneficiem şi de confirmarea biblică: “... că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8,38-39).

Deci având încredinţarea că suntem în dragostea lui Hristos, avem implicit şi confirmarea că suntem pe calea cea dreaptă în lucrare. “Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta” (Pilde 1,5).

Lucrând pentru Hristos, plata nu se va pierde. (1 Corinteni 3,14)

A fi implicat într-o lucrare misionară, este bucuria nespusă de a fi nu doar ascultători ai Cuvântului, ci şi grabnici împlinitori. Este emanciparea sufletească maximă, cu entuziasmul real, implicit, de a prezenta celor cu care relaţionezi frumuseţea poruncilor Mântuitorului Hristos, prin puterea exemplului personal cu “focalizare” spre ţinta poruncii - care este dragostea.

Atunci când ne dăruim cu dragoste jertfelnică lucrării misionare, neprecupeţind nimic, nici măcar viaţa noastră, fiind gata chiar de a ne aduce ca o jertfă pe “altarul” lucrării în via Domnului prin propovăduirea credinţei ortodoxe drept slăvitoare – Dumnezeu ne va primi ca oameni “după inima Lui”.

Prin Duhul Sfânt vom fi întăriţi, înţelepţi şi păziţi astfel încât vom ajunge în a merge din bine spre mai bine, de la mult spre mai mult şi a se putea afirma: “Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Filipeni 2,13).

“Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite”. E foarte important a nu da prilej diavolului, ca lucrarea noastră să fie defăimată. (II Corinteni 6,3)

În desfăşurarea lucrării misionare, obstacolele, oricât de grele, devin uşoare atunci când avem mereu prezentă în minte încredinţarea biblică - ce ne argumentează că merită să promovezi ceva chiar dacă unui singur suflet i-ar fi de folos. În Isaia 55,11 se afirmă căci “Cuvântul nu se întoarce fără rod”. Deci lucrarea noastră va fi în mod sigur de folos.

E necesar să fim persoane ferme, atât pentru a fi bineplăcuţi lui Dumnezeu ca “ispravnici credincioşi”, cât şi pentru bunul renume şi încredinţarea celor în mijlocul cărora ne desfăşurăm lucrarea (Pilde 4,26; 23,23)

Pentru izbânda şi siguranţa lucrării misionare este necesar să propovăduim cuvântul, stăruind cu timp şi fără de timp, mustrând, certând, îndemnând, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura (II Timotei 4,2), ştiind bine că de la cel căruia i s-a încredinţat mult, se va cere mult (Luca 12,48).

Prin lucrarea misionară “Ortodoxie Autentică”, recte blogul ortodox-misionar pentru românii din ţară şi diaspora http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/, am căutat mereu şi permanent valorile pure ale ortodoxiei pentru a le promova sub aspectul trăirii lor zilnice, în viaţa cotidiană, la cele mai înalte cote.

Să rugăm pe Domnul Slavei să ridice lucrători la secerişul Său (Matei 9,37-38).

Pentru că Legământul cel Nou al Mântuitorului este Legământul dragostei, cea mai tare ca moartea, Mântuitorul ne spune: “Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15,17). Astfel am conceput şi eu realizarea blogului Ortodoxie Autentică sub deviza înscrisă de la început cu scris curgător: “De la un mirean pentru toţi cu toată dragostea creştinească”.

dipl.ing. Lucian-Ovidiu POP

       Arad

                              realizatorul lucrării misionare “Ortodoxie Autentică”

Ortodoxie - socială

(Din iubire și grija față de aproapele)

Centrul de zi „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al Parohiei Bârza a fost inaugurat

Educatie Ortodoxa

Familia și școala - educație ortodoxă

Un nou și frumos început la

Școala Gimnazială „Sf. Antim Ivireanul”

Primele zile de școală au adus înapoi forfota de bucurie, glasurile vesele la regăsirea prietenilor, freamătul de curiozitate, ochii luminoși și nerăbdători să descopere ceva nou. Totodată, au adus și bucuria Sărbătorii Înălțării Sfinte Cruci și a Praznicului Sfântului Iosif cel Nou de al Partoș. Mai mult, în aceste prime zile au răsunat în școala noastră glasuri cristaline intonând cu emoție imnul național. Așa am pășit noi în acest an școlar și am pus început bun acestui nou capitol din lucrarea creșterii și educării elevilor noștri.

            Munca la catedră presupune strădanie, perseverență, devotament și dragoste, toate în slujba minților tinere, dornice de cunoaștere, dar și a sufletelor delicate și fremătânde, ce au nevoie de modele, de o direcție precisă și de permanentă atenție. Ne străduim să oferim cadrul cel mai bun în care copiii noștri să se dezvolte respectând valorile creștine și urmând învățăturile ortodoxe, lăsându-le totodată libertatea de a se juca, de a experimenta și dorindu-ne pentru ei să se ancoreze în tradiția frumoasă și curată a acestui popor care a dăinuit prin credință, prin sacrificiu și prin binecuvântare de la Dumnezeu.

            Intenția fondatorilor școlii – Arhiepiscopia Timișoarei și Asociația Prologos – este aceea de a asigura atât un mediu curat și sănătos pentru o creștere armonioasă a copiilor, cât și condiții foarte bune de învățământ.

            Anul trecut ne-am mutat în „casă nouă”, pe Bulevardul Liviu Rebreanu nr. 35, am pornit și cursurile ciclului gimnazial, alături de cel primar care era deja format, ne-am așezat împreună cu Grădinița ”Troița” care ocupă parterul clădirii, pepiniera noastră de copii crescuți în spiritul valorilor ortodoxe, și am amenajat clasele de la primul etaj al clădirii.

            Dupa un an însă, școala noastră a crescut precum eroul din poveste, iar acum are șapte clase, față de cinci câte erau anul trecut. De la boboceii de clasă pregătitoare și până la veteranii  clasei a VI-a, toți elevii au fost primiți de dascălii lor cu brațele deschise și cu o strădanie deosebită spre a le oferi un ambient motivant și atrăgător.

            Astfel, pentru a-i putea primi așa cum se cuvine, fondatorii școlii au reamenajat etajul II al clădirii și l-au transformat într-un spațiu luminos și ospitalier. Iar lucrurile s-au rânduit de așa natură încât acest spațiu a devenit ospitalier chiar și pentru elevii altei școli din orașul nostru. Este vorba de cele șase clase pregătitoare ale Colegiului Național Bănățean, ce își desfășoară activitatea temporar alături de clasele școlii noastre. Cu toții i-am primit cu căldură pe acești elevi împreună cu dascălii lor și le dorim o ședere plăcută și rodnică în școala noastră.

            Viitorul nu foarte îndepărtat ne va ajuta să împlinim mai multe dintre gândurile pe care le avem. Primul, acela de a avea un Paraclis, este strâns legat de nevoia noastră de apropiere de Dumnezeu pe tot parcursul zilei și al săptămânii. Celelalte sunt legate de nevoile disciplinelor de studiu, fiind vorba de un laborator de științe, o bibliotecă veselă unde vom derula proiectele noastre culturale, un laborator de infomatică și săli de odihnă, în care elevii se vor putea relaxa după masa de prânz, înainte de a-și face temele și de a participa la cluburile de după-amiază.

            Speranțele noastre sunt mari, așa cum sunt și dorințele minunaților noștri elevi și așteptările părinților. Datorită acestui fapt avem convingerea că un climat bazat pe iubire, grijă față de copii și devotament din partea tuturor angajaților noștri ne va purta spre atingerea performanțelor școlare și spre înflorirea cugetului și simțirii fiecărui elev în parte.

            Să ne rugăm așadar Bunului Dumnezeu să ne lumineze și să ne călăuzească în această lucrare, așa încât să insuflăm acestor copii valorile în care credem din tot sufletul: bucuria de a cunoaște, capacitatea de a se dărui, valorificarea talentelor, credința vie, curajul, perseverența, hărnicia, deprinderea cu munca și pregătirea temeinică.

Prof. Adela Panait,

director al Școlii Gimnaziale ”Sf. Antim Ivireanul” din Timișoara