Bucuria
de a şti că ai fost învrednicit de Dumnezeu cu un talant, pentru a-l folosi
spre slava numelui Său, este o bucurie nespus de mare.
Ea
reprezintă bucuria de a şti că eşti angajat într-o lucrare a cărei plată nu se
va pierde nici pe acest pământ, unde suntem, “călători vremelnici”, lucrând spre mântuirea sufletului nostru (în
baza liberei decizii personale) şi nici în veşnicii. (Matei 10,32; Coloseni
3,23-24)
Atunci
când Dumnezeu te binecuvântează efectiv cu un talant, El Îţi dă şi întregul
sprijin necesar pentru a duce la bun sfârşit lucrarea în care eşti implicat,
căci Dumnezeu însuşi îngrijeşte de lucrarea Sa. (Ieremia 1,12)
E
necesar doar ca noi să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu cu întreaga noastră
capacitate.
“Dă-mi fiule, mie inima ta şi ochii tăi să simtă
plăcerea, pentru căile mele” (Pilde 23,24).
A
fi “dăruit” într-o lucrare misionară
presupune dragoste jertfelnică.
“Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi
Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah
4,30).
De asemenea,
într-o lucrare sunt şi responsabilităţi deosebite, acestea crescând direct
proporţional cu mărimea (amploarea) lucrării. “Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca s-o îndeplineşti”
(Coloseni 4,17). Aici precizarea ca s-o îndeplineşti se referă la sensul
îndeplinirii în mod corect, cu maximă implicare şi responsabilitate.
De unde vom şti
însă că nu greşim când ne implicăm în ceva şi de unde avem confirmarea că
lucrăm “după voia Domnului”? E
necesar ca înainte de implicarea într-o lucrare creştină să cerem prin post şi
rugăciune, călăuzire şi binecuvântare de la Dumnezeu. Confirmarea va fi prin
roada lucrării. Putem eventual, dacă simţim “impulsul lăuntric” să ne implicăm pe mai multe planuri şi vom vedea
pe care latură vom izbândi, lăsându-ne în deplina purtare de grijă a lui
Dumnezeu. Şi pentru că, toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc
pe Dumnezeu, totul ne va fi de folos. Unele lucruri, aşa cum spuneam, vor fi
spre izbândă, altele ca experimentări creştine prin care vom trage învăţături
folositoare pentru viitor. Cerând împlinirea voii Sale şi nu a noastră, vom fi
“jalonaţi” spre ceea ce ştie Dumnezeu
că suntem capabili şi utili la momentul respectiv.
Bucuria lucrării
misionare izvorăşte şi dintr-o relaţie de părtăşie autentică cu Dumnezeu.
Atunci când ai gustat din apa cea vie, de la “izvorul vieţii”, aceasta se va preface într-un torent de nivelul
unei cascade. Nu numai că îţi va astâmpăra setea spirituală, dar se va revărsa
pe deasupra, “inundându-i” şi pe cei
din jur, primordial fiind exemplul personal, coroborat cu propovăduirea.
“Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine
cuvântul, în gura ta şi în inima ta», adică cuvântul credinţei pe care-l
propovăduim” (Romani 10,8).
Datoria lucrării
misionare pentru cei “vrednici” de
aceasta, rezidă din însăşi cerinţa bisericii. În Catehismul Ortodox – ediţia
1990 Timişoara, la pag. 34 – cerinţele Bisericii de la fiii ei, a 4-a cerinţă
este: “Să aducă şi pe alţii la credinţa
ei dreaptă şi mântuitoare”. Aceasta se realizează, evident, aşa cum am
arătat deja, prin propovăduire.
De aceea, am şi
intitulat lucrarea misionară “Ortodoxie
Autentică” întrucât promovez valorile ortodoxe trăite zilnic şi efectiv la
cele mai înalte cote, valorile ortodoxiei practicate în viaţa zilnică fiind
expuse prin blogul http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/.
Evident,
lucrarea misionară în sine nu constă doar din propovăduire, ci trece
obligatoriu la împlinirea efectivă a celor propovăduite, având ca ţel
primordial iubirea de aproapele.
Lucrarea
misionară înseamnă şi a îmbrăca pe cel gol, a da de băut şi de mâncat celor
care au nevoie, a vizita pe cei bolnavi şi întemniţaţi.
La lucrarea
filantropică e nevoie, însă, de o cercetare prealabilă (pe cât posibil) pentru
a ajuta pe cel cu adevărat nevoit. Căci desigur, una este a da (în principiu)
un bănuţ oricui îţi cere şi alta a ajuta substanţial, cu efort financiar
considerabil, iar noi suntem datori a fi în această lucrare, ca şi în general,
ispravnici credincioşi cu cele încredinţate.
Pentru
propăşirea lucrării - e necesar mereu - atunci când suntem puşi în faţa unor
situaţii mai deosebite sau în faţa unor dileme să stăm în rugăciune înaintea
lui Dumnezeu, cerându-i înţelepciune şi călăuzire (Pilde 2,3-6).
Dacă suntem
corect şi puternic ancoraţi în “Stânca mântuirii”, beneficiem şi de confirmarea
biblică: “... că nici moartea, nici
viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi,
nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru” (Romani 8,38-39).
Deci având
încredinţarea că suntem în dragostea lui Hristos, avem implicit şi confirmarea
că suntem pe calea cea dreaptă în lucrare. “Să
ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi
iscusinţa de a se purta” (Pilde 1,5).
Lucrând pentru
Hristos, plata nu se va pierde. (1 Corinteni 3,14)
A fi implicat
într-o lucrare misionară, este bucuria nespusă de a fi nu doar ascultători ai
Cuvântului, ci şi grabnici împlinitori. Este emanciparea sufletească maximă, cu
entuziasmul real, implicit, de a prezenta celor cu care relaţionezi frumuseţea
poruncilor Mântuitorului Hristos, prin puterea exemplului personal cu “focalizare” spre ţinta poruncii - care
este dragostea.
Atunci când ne
dăruim cu dragoste jertfelnică lucrării misionare, neprecupeţind nimic, nici
măcar viaţa noastră, fiind gata chiar de a ne aduce ca o jertfă pe “altarul” lucrării în via Domnului prin
propovăduirea credinţei ortodoxe drept slăvitoare – Dumnezeu ne va primi ca
oameni “după inima Lui”.
Prin Duhul Sfânt
vom fi întăriţi, înţelepţi şi păziţi astfel încât vom ajunge în a merge din
bine spre mai bine, de la mult spre mai mult şi a se putea afirma: “Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi şi
ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Filipeni 2,13).
“Fii cu luare aminte la calea picioarelor
tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite”. E foarte important a nu
da prilej diavolului, ca lucrarea noastră să fie defăimată. (II Corinteni 6,3)
În desfăşurarea
lucrării misionare, obstacolele, oricât de grele, devin uşoare atunci când avem
mereu prezentă în minte încredinţarea biblică - ce ne argumentează că merită să
promovezi ceva chiar dacă unui singur suflet i-ar fi de folos. În Isaia 55,11
se afirmă căci “Cuvântul nu se întoarce
fără rod”. Deci lucrarea noastră va fi în mod sigur de folos.
E necesar să fim
persoane ferme, atât pentru a fi bineplăcuţi lui Dumnezeu ca “ispravnici credincioşi”, cât şi pentru
bunul renume şi încredinţarea celor în mijlocul cărora ne desfăşurăm lucrarea
(Pilde 4,26; 23,23)
Pentru izbânda
şi siguranţa lucrării misionare este necesar să propovăduim cuvântul, stăruind
cu timp şi fără de timp, mustrând, certând, îndemnând, cu toată îndelunga
răbdare şi învăţătura (II Timotei 4,2), ştiind bine că de la cel căruia i s-a
încredinţat mult, se va cere mult (Luca 12,48).
Prin lucrarea
misionară “Ortodoxie Autentică”,
recte blogul ortodox-misionar pentru românii din ţară şi diaspora http://ortodoxieautentica.blogspot.ro/,
am căutat mereu şi permanent valorile pure ale ortodoxiei pentru a le promova
sub aspectul trăirii lor zilnice, în viaţa cotidiană, la cele mai înalte cote.
Să rugăm pe
Domnul Slavei să ridice lucrători la secerişul Său (Matei 9,37-38).
Pentru că
Legământul cel Nou al Mântuitorului este Legământul dragostei, cea mai tare ca
moartea, Mântuitorul ne spune: “Aceasta
vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15,17). Astfel am conceput
şi eu realizarea blogului Ortodoxie Autentică sub deviza înscrisă de la început
cu scris curgător: “De la un mirean
pentru toţi cu toată dragostea creştinească”.
dipl.ing. Lucian-Ovidiu POP
Arad
realizatorul
lucrării misionare “Ortodoxie Autentică”
